Dintr-o anume chemare lăuntrică, e cîte o faţă, mutră, cum vreţi să-i spuneţi, care cere palme. Se aşează în faţa ta şi se ploconeşte. “Dă-mi, bre, două palme ca să-mi revin”. De la caz la caz, palmele solicitate au importanţa şi influenţa lor în societate. În cazul relatat mai sus, fiind vorba de mahmureală, o pereche de palme face cît o ciorbă de burtă bine dreasă cu smîntînă şi mujdei de usturoi. Foarte greu se comunică, în situaţia dată, cu o faţă antipatică. Asta cere palme fără să facă ceva anume. Sînt feţe care, pur şi simplu, instigă la palme. Deşi face pe moralista, faţa antipatică o fură des. Mă număr printre cei care am solicitat Guvernului să ia măsuri pentru combaterea cerşetoriei. Ei bine, cu toate acestea, nu pot rezista în faţa feţei care cere palme. Are un talent, domnule, de te scoate din minţi! În primul rînd, în anumite ipostaze, ştie să facă feţe-feţe. Pe urmă, cerşeşte cu mult talent o palmă sau două, în funcţie de starea spirituală în care se află. Sînt feţe care nu se simt bine dacă nu iau bătaie. Menirea lor este să provoace tot timpul pe cineva. Uneori, din grabă, uiţi de ce ai venit! Deunăzi, un amic s-a întors din drum motivînd că a uitat ceva. Iniţial, am crezut că nu şi-a luat de la mine pălăria şi bastonul. În realitate, pînă nu i-a dat unuia două palme, nu s-a răcorit! Oarecum intrigat, l-am acuzat de violenţă primară. L-am întrebat: ”Ce ai cu omul?” Mi-a răspuns senin şi candid: ”Nu am nimic cu el. Faţa lui cerea palme…” Într-un astfel de moment, reacţiile de acest gen pot fi interpretate ca gesturi umanitare. Ca atare, şi explicaţiile date derivă dintr-o stare sufletească aparte. Un răspuns tipic umanitar şi de esenţă sufletească sună cam aşa: ”Dintr-un sentiment de milă, i-am dat o palmă”. Sînt feţe care fac exces. Cer palme în prostie. Nu deschid gura şi tot cer palme! Altele, după cum am mai consemnat, cerşesc. Sînt atît de sugestive încît, fără prea multă vorbă, acţionezi instinctiv. Expresia lor declanşează un anumit tip de reacţie. De pildă, în prezenţa unor feţe sau mutre parşive de mahări, instinctiv te mănîncă palma. Dai, nu iei. Mîncărimea respectivă te impulsionează în demersul tău cu palma. Sînt feţe care cer chiar mai mult decît cele consemnate de mine. Vor, de pildă, şuturi în fund. O astfel de comandă este mai greu de onorat, fiind vorba de partea dorsală… Faţa care cere palme te scoate de multe ori din sărite. În cazul acestui prototip de personaj, gura nu lucrează cu faţa. Adică, vreau să zic, se întîmplă ca gura, în tehnică japoneză, fiind slobodă, să bată c... Asta e. În politichie, după ultima numărătoare, am constatat că sînt multe feţe care cer palme. Cum să zic, cer la greu! Sînt şi feţe de acest gen cu pretenţii. Vor să candideze la preşedinţie. Haiti, cum zice pastoral japonezul. În materie de imagine, actualul preşedinte generează în mase o reacţie inversă. Cînd îl vezi îţi vine să te iei singur la palme!