În toamna lui 1993, plecam în prima deplasare externă ca jurnalist la Evenimentul zilei. Prin nu ştiu ce minune, îl convinsesem pe Ion Cristoiu să merg la Atena pentru un eveniment de zile mari: alegerile parlamentare din Grecia. Vroiam să văd locul unde s-a născut democraţia. Şi să înţeleg exact cît de liber şi corect poate fi un scrutin în ţări ceva mai evoluate, atunci şi acum, decît România. Din toată experienţa aceea fascinantă de o săptămînă, mi-a rămas adînc întipărită o secvenţă: un preot, băut bine, în mijlocul unei mulţimi dezlănţuite în Piaţa Omonia din capitala elenă, urla cît îl ţineau rărunchii pentru socialiştii lui Papandreu. Lupta politică între stînga, avînd ca vîrf de lance PASOK şi dreapta, cu Nea Democratia, căpătase forme inimaginabile. Pasiuni incredibile se dezlănţuiau în plină stradă, sute de motociclişti defilau cu steagurile partidelor favorite, paradele durau pînă dimineaţa, maşinile claxonau non-stop, sirenele de poliţie abia se auzeau în fundal, dar funcţionau neîncetat. Mi-am zis că acolo trebuie să se fi născut pasiunea iraţională a politicii, balcanismul care cuprinde atîtea ţări din sudul Europei. M-am întrebat de atunci, de mii de ori, cum să ţipe un popă ortodox, şi ciupit de băutură pe deasupra, pentru socialişti, în zorii zilei, într-o intersecţie? Era poate încă o confirmare a celebrei zicale să faci ce zice, nu ce face popa. În sfîrşit, o fi fost o excepţie, dar era una şocantă pentru un jurnalist român care nu mai văzuse astfel de ieşiri în decor ale oamenilor bisericii. Era evident un abuz să foloseşti straiele preoţeşti, care impun respect şi credinţă, într-o campanie electorală. Dar mă aflam în Grecia, o ţară care serveşte, conştient sau nu, drept model în multe situaţii româneşti. Există atîta corupţie, minciună, scandal, pasiune, abureală şi bogăţie în politica ateniană încît sînt şi acum tentat să cred că e o soră geamănă a celei dîmboviţene.

Reformata, evoluata, schimbata şi europenizata politică românească din 2009 ne aduce în faţa ochilor cîteva exemple care mă determină la o paralelă cu experienţa din Grecia. La un concert de campanie electorală, pentru candidatura de europarlamentar, undeva în Ardeal, fiica preşedintelui României apare într-o uniformă militară. Se suie pe scenă, dansează, peste tot afişe cu “Ia atitudine, voteaza EBA”. Trupa Voltaj cînta din convingere celebrul hit cu refrenul “ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani” unei tinere cu o bogăţie consistentă, dar netransparentă. Elena Băsescu, o tînără agramată şi destul de cunoscută, încalcă legea de două ori într-o zi: o dată cînd poartă ilegal o ţinută militară, furnizată de cineva din Ministerul Apărării. A doua cînd foloseşte într-o campanie electorală haina militară, fapt interzis printr-o serie de legi în România.

Doar pentru că este fiica cea mică a împăratului, instituţiile statului bagă capul în nisip ca struţul. Iniţial, MApN spune că este ilegal ce a făcut Elena Băsescu. Apoi vine cu stupefianta declaraţie că “uniforma nefiind completă, nu se poate spune că s-a încălcat legea”. Poliţia Cluj s-a autosesizat în urma articolelor de presă. Apoi totul s-a terminat în coadă de peşte. Problema apăruse la un concert electoral la Cluj, definit de inteligenta mezină a familiei Basescu: “Bine v-am găsit la Cluj, capitala culturală a Aradului!”. Apoi declara că e mulţumită de rezultatul obţinut în “judeţul Ploieşti”… Folosind abuziv o uniformă a Armatei Române într-un eveniment politic, fiica preşedintelui se aseamănă cu preotul bahic de la Atena care striga pentru socialişti. Sutana şi haina militară, prin lege şi bun simţ mai ales, trebuie ţinute departe de politică.

Majoritatea părinţilor încearcă să-şi ajute copiii. Şi ăsta e un lucru bun. În cazul nostru însă, e o senzaţie de déjà vu. O loază de bani gata, trecută prin şcoală ca gîsca prin apă, are parte de tot sprijinul de partid şi de stat pentru un post politic bine remunerat. Unii o compară pe Elena Băsescu cu Nicu Ceauşescu sau Lica Gheorghiu. Toate trei, nişte beizadele prezidenţiale. Problema este să nu uităm şi părinţii care se aflau în spatele acestor nume cu privilegii obţinute prin abuzuri de putere. Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Traian Băsescu…