În culmea tragismului autohton, Elena Udrea continuă să declanşeze “ropote” de lacrimi. De câte ori se prezintă în faţa naţiunii, pentru a ne explica lucid cum curg zdrenţele după ea, populaţia se zvârcoleşte în ghearele unei depresii reale. Unii îşi smulg veşmintele, după deviza olteanului, om de mare omenie, care îşi dă haina după el. Cu gândul la porc, în plină vară, pentru că, nu-i aşa?, vara îşi face gospodarul sanie cu zurgălăi, cetăţeanul de la bloc îşi pierde cadenţa naturală sub presiunea mediatică a dramei pe care o trăieşte Elena. De când domnia sa a luat un credit de 3 milioane de dolari (sau euro), mă rog, nu mă pricep, cetăţeanul de la bloc nu mai pune geană peste geană! E drept, şi cu gândul la porc. Animaţi de un erotism bancar ieşit din comun, cetăţenii patriei urmăresc, cu sufletul la gură, fiecare împrumut făcut, evident, în interes personal, de mai marii ţării, palpitând activ. În definitiv, dincolo de funcţii şi ranguri de partid, cine este Elena Udrea? Desigur, un om necăjit, cu fuiorul plin de lână. Ca toţi “rumânii”, domnia sa a pornit de jos. Nu cunosc altitudinea exactă. La început, şi-a câştigat existenţa cu andrelele. Noile arhive de la “Sahia” mustesc de imagini bogate în fapte de vitejie şi, mai ales, cu andrelele la atac. A urmat apoi, urmărind strict firul narativ al unei biografii romanţate, perioada cea mai grea din viaţa blondei, când singura sursă de existenţă o constituia conţinutul bogat în vitamine al gogonelelor. Sub povara creditului de 3 milioane de dolari (sau euro), populaţia este gata să suporte orice modificare a dobânzilor aferente. În definitiv, nu trebuie să fim uniţi mereu şi, mai ales, la greu? De câte ori curg zdrenţele de pe doamna Udrea, diverse categorii de cetăţeni se alină cu gândul că nici alţii nu o duc mai bine. Chiar dacă zdrenţele respective costă o avere! La români, sentimentul de consolare reciprocă joacă un rol important. Vestea că Elena Udrea nu doarme din cauza grijilor generate de creditul cu pricina le-a tăiat unora cheful de a mai deveni bogaţi peste noapte. Pe pilonii noii filozofii de viaţă, poporul s-a dedicat ferm devizei conform căreia ce-i în guşă, fără nicio aluzie la cineva anume, e şi în căpuşă... Reportajele despre palatul domnului Videanu de la Snagov au avut un efect pozitiv asupra stării de spirit a populaţiei. Mai ales de când s-a zvonit că vor fi mărite taxele şi impozitele pe clădiri şi alte acareturi. Cei mai mulţi dintre consumatorii acestor subiecte de sezon se aşteaptă ca domnul Videanu să demoleze palatul din proprie iniţiativă, gest care ar contribui decisiv la echilibrarea balanţei dintre anumite categorii sociale, inclusiv pensionari. Cert este că populaţia activă nu doarme de grija piscinelor domnului Videanu, foarte mulţi cetăţeni interesându-se de soarta debitului de apă. La fel se întâmplă şi în cazul lui Berceanu, singurul care a dat de înţeles că nu dă doi bani pe funcţia de ministru. Ca şi cum nu am fi înţeles acest lucru de la bun început! Statisticienii spun că a scăzut drastic consumul de alimente de bază. Scornelile unora pe tema scumpirii alimentelor reprezintă o diversiune grosolană. În realitate, din cauza grijilor generate de creditul luat de Elena Udrea, cetăţenilor patriei le-a pierit pofta de mâncare. Toţi se întreabă: “Cum s-o descurca biata fată?”