În ziua în care Petrom a anunţat o nouă scumpire a benzinei (cu 11 bani pe litru) alte două anunţuri se legau în mod contradictoriu de subiectul la zi al petrolului.

Prima: compania PETROM anunţă înregistrarea celui mai mare profit din istoria sa. A doua: explorări efectuate în platoul continental al Mării Negre au dus la descoperirea unor importante rezerve de gaze naturale. Cantităţile estimate ar putea să asigure consumul intern pentru o perioadă de 30 de ani.

O veste proastă şi două veşti bune. Este vreo legătură între ele?

Deşi, în aparenţă ar trebui să fie, în realitate nu există o intercondiţionare. Petrom scumpeşte carburantul cu regularitatea cu care o fac şi alte companii, invocând fluctuaţiile pieţei mondiale. Culmea este că deşi aceste fluctuaţii se produc în ambele sensuri, preţul are o unică tendinţă: în sus. Nu ţin minte – cu excepţia a vreo două situaţii confuze în care ieftinirea a fost nesemnificativă – ca în ultimii 20 de ani să se fi întâmplat un eveniment cu certă influenţă asupra mersului economiei.

Rezultatul bun al Petrom: este aproape logic. Scumpirile în serie şi creşterea consumului, determinată de sporirea parcului auto şi a necesităţilor economiei chiar şi aşa, în criză, nu puteau conduce spre altceva. Încă nu există o alternativă serioasă la petrol care să-i pună pe comercianţi în situaţia de a opera în vederea păstrării clientelei inclusiv prin intermediul preţurilor.

Descoperirea zăcămintelor din Marea Neagră: să nu ne îmbătăm cu apă rece. În primul rând pentru că nu dispunem de tehnologie şi mijloacele financiare necesare forării. Inevitabil, această operaţiune va trebui concesionată contra unor redeverenţe modice. Iar PETROM - care a dobândit prin celebrul său contract şi rezervele de petrol şi gaze din subsol – se va călăuzi după principiile economiei de piaţă: va vinde la cel mai bun preţ, celor mai buni clienţi. Statul român nu este unul dintre aceştia.