În urma unor greşeli comise în aplicarea prerogativei sale de a-i urmări pe suspecţii de terorism sau de spionaj, poliţia federală a Statelor Unite a obţinut în mod incorect informaţii despre credite şi alte date personale, relatează în ediţia de vineri cotidianul "The Washington Post", care citează un raport al Ministerului american al Justiţiei. Aceste constatări l-au determinat pe secretarul Justiţiei, Alberto Gonzales, să ordone FBI să aibă mai multă grijă cînd recurge la folosirea aşa-ziselor scrisori de securitate naţională pentru a solicita în mod confidenţial înregistrări telefonice, financiare şi ale corespondenţei electronice. Departamentul Justiţiei promite că "greşelile din trecut nu vor mai fi tolerate".

Raportul a constatat că, doar în anul 2005, FBI a emis peste 19.000 de asemenea scrisori, conţinînd în total 47.000 de solicitări separate de informaţii. În cele 293 de scrisori examinate în raport, anchetatorii au descoperit 22 de greşeli ce pot fi considerate încălcări ale regulamentelor interne sau, în parte, chiar ale legii. În cel puţin două cazuri evocate de cotidianul american, anchetatorii au constatat că FBI a obţinut rapoarte de credit complete, în condiţiile în care scrisorile de securitate naţională nu pot fi folosite decît pentru a obţine informaţii sumare. În alte cazuri, companii de telefonie, instituţii bancare sau firme furnizoare de acces la Internet au răspuns la scrisorile de securitate trimise de FBI cu date personale detaliate despre clienţi, ceea ce, iarăşi, scrisorile de securitate nu permit. Alberto Gonzales a aflat despre constatările acestui raport în urmă cu trei săptămîni şi a fost indignat de concluziile sale.

Un alt eşec procedural a fost înregistrat în contul administraţiei Bush. O comisie din Camera Reprezentanţilor a aprobat un proiect ce anulează un ordin emis în 2001 de preşedintele Bush, care permite foştilor preşedinţi ai Statelor Unite să menţină secrete unele documente prezidenţiale, pe termen nelimitat. Proiectul, salutat de istorici, a fost susţinut atît de democraţi, cît şi de republicani şi a fost aprobat de Comisia pentru Supravegherea şi Reforma Administraţiei. Camera Reprezentanţilor ar putea vota proiectul săptămîna viitoare.

În noiembrie 2001, preşedintele Bush a emis un ordin, criticat de istorici, care permitea Casei Albe sau unui fost preşedinte să blocheze eliberarea acestor documente şi obliga cercetătorii să motiveze clar nevoia de a obţine un număr mare de date. Termenul mediu pentru eliberarea unor documente prezidenţiale a crescut de la 18 la 78 de luni, după acest ordin, ceea ce a contribuit direct la întîrzierea procesului cu un an.

În momentul în care Bush a emis ordinul, consilierul de la Casa Albă Alberto Gonzales, în prezent secretarul pentru Justiţie, a apreciat că acesta era necesar pentru a stabili "un proces disciplinat, în vederea examinării cererilor de informaţii". Ordinul le acorda şi vicepreşedinţilor dreptul de a împiedica eliberarea documentelor lor, prin intermediul unei cereri care, pînă atunci, putea fi utilizată numai de preşedinţi. Măsura era extinsă şi în cazul preşedinţilor decedaţi, ai căror reprezentanţi puteau recurge la acest drept pentru a menţine secrete documentele lor.

George W. Bush a luat aceste măsuri după ce documentele preşedintelui Ronald Reagan fuseseră făcute publice la 12 ani după încheierea mandatului său, iar unii istorici au speculat că ordinul era menit să îi folosească tatălui său, fostul preşedinte George H. W. Bush. Acesta fusese vicepreşedinte timp de opt ani, înainte de a deveni preşedinte în 1989. Proiectul din Camera Reprezentanţilor le acordă actualului şi foştilor preşedinţi un termen de 40 de zile lucrătoare pentru a depune obiecţii faţă de cererile privind documentele lor şi permite preşedintelui în exerciţiu să treacă peste obiecţia unui fost preşedinte. De asemenea, acesta îi privează pe foştii vicepreşedinţi şi pe reprezentanţii preşedinţilor decedaţi de dreptul de a bloca accesul la documentele lor.