Pînă acum, preşedintele a căutat-o tot timpul cu lumînarea. Am mai scris eu despre lumînarea prezidenţială… Este în firea lui să facă des chestia asta. Pst, vezi că te caut cu lumînarea! Chiar şi atunci cînd este bine, dumnealui o caută cu lumînarea! Dacă e linişte în ţară, chestia asta îl scoate din sărite! De cele mai multe ori, din cîte am înţeles, face treaba asta pur şi simplu ca să alunge monotonia! Pentru preşedinte, existenţa este mult mai palpitantă cu lumînarea. Cînd era Tăriceanu şeful Guvernului, Elena Udrea căuta cu lumînarea bileţelele roz scrise de fostul premier. Era o “chioreală” desăvîrşită. Fiind o acţiune conspirativă a preşedintelui de ţară nouă, bileţelele erau citite la lumina lumănării. Într-un fel, aşa era protejat secretul de stat. După cum se poate observa, lumînarea prezidenţială este folosită după anumite reguli interne. Nu poţi totuşi să te joci cu scăpăriciul în orice împrejurare! Inclusiv în preajma butoiului cu praf de puşcă din politichie. Băsescu nu este un preşedinte jucător, cum se laudă, ci un preşedinte trăgător. Trage clopotele unora. La început, se deplasa de-a buşilea şi folosea lumînarea. Avea, nu avea treabă, o căuta cu lumînarea! Unii spun că şi-a făcut un titlu de glorie din chestia asta. În debutul epocii sale de aur, se dusese vestea că preşedintele o caută cu lumînarea chiar şi atunci cînd sînt semnalate scurgeri de gaze! Ştiţi cum este în politică. Habar nu ai de unde vine damful de gaze! Pot spune că, într-o anumită perioadă de adînci prefaceri, lumînarea devenise principala călăuză în viaţa şi activitatea sa revoluţionară. Pac, pac, pac, la războiu cu lumînarea. În ciuda tehnicilor moderne cu care este înzestrat palatul Cotroceni, dumnealui a preferat să apeleze tot timpul la lumînare. De cînd i-a ţinut figura cu referendumul, ăla pentru destituirea din funcţie, a stat tot timpul călare pe situaţie cu lumînarea în frunte. Înţeleg că, în anumite momente ale activităţii desfăşurate pe mare, lumînarea a jucat un rol însemnat. Şi atunci, ca şi acum, lumînarea era folosită în momentele oarecum decisive. Zilele trecute, prezidentul s-a despărţit subit de lumînare! În stilul său caracteristic, adică fără vorbe prea multe, a trecut direct la felinarul roşu! Ţinînd cont de situaţia critică în care se află ţara, felinarul roşu ar putea juca rolul decisiv al salvatorului providenţial. Uraaaa! Se legalizează prostituţia! Chestia asta face cît o pungă de petrol. Cînd o să ne apară roşu în gît de atîta felinar, ne vom ameliora durerile cu ceva droguri uşoare! Mă refer la cele enunţate de EBA ca fiind specialităţi acceptate în America, Olanda şi în alte ţări zănatice. Ca indicator economic, felinarul roşu este singurul în măsură să scoată ţara la liman. După punerea sa în funcţiune, vom putea, în fine, să concluzionăm că economia noastră de paturi duduie. Felinarul roşu va scoate ţara din criza mondială. Evident, cu preţul unei crize morale.