Modern şi discret, Felipe de Borbon y Grecia, prinţ de Asturias, a fost crescut cu obiectivul de a deveni regele Spaniei, un rol pentru care a exersat din copilărie şi pe care şi-l asumă la 46 de ani. Educat în străinătate şi format ca militar, ”obiectivul său, singurul său obiectiv, este să servească Spania. I s-a inoculat, în forul interior, că trebuie să fie primul servitor”, aşa cum declara, la un moment dat, mama sa, regina Sofia. Misiunea sa este să asigure continuitatea unei monarhii parlamentare, dar marea provocare este să convingă într-o ţară în care susţinerea populară a monarhiei a atins cel mai slab nivel istoric.

Serios, dar zâmbitor, mai rezervat ca tatăl său, prinţul moştenitor a avut mult timp de suferit de pe urma comparaţiilor cu Juan Carlos l, mulţi spanioli prezentându-se mai degrabă ”juan-carlişti” decât monarhişti. Brunet cu ochi albaştri, înalt de 1,98 metri, elegantul Felipe şi-a cultivat o imagine de apropiere faţă de supuşii săi şi modernitate. A fost ajutat în acest sens de căsătoria cu Letizia Ortiz Rocasolano, o femeie din popor, divorţată, o premieră în istoria monarhiei spaniole. Cei doi au două fetiţe blonde, drăgălaşe, mândria familiei regale: Leonor, care s-a născut în octombrie 2005, şi Sofia, născută în aprilie 2007. Familia a trăit, până în prezent, departe de fast, într-o casă construită special pentru Felipe în parcul Palatului Zarzuela, lângă Madrid.

CRESCUT PENTRU A FI SUVERAN Prinţul Felipe s-a născut la Madrid, pe 30 ianuarie 1968. Legenda spune că Juan Carlos a leşinat la anunţul naşterii unicului său moştenitor masculin, după cele ale infantelor Elena, în anul 1963, şi Cristina, în 1965. Monarhii îl aveau astfel pe viitorul rege, Constituţia spaniolă preferând moştenitorii bărbaţi. La 9 ani, în 1977, Felipe, numit prinţ de Asturias, a fost desemnat moştenitor oficial al coroanei spaniole şi a rostit primul discurs în faţa Parlamentului. Patru ani mai târziu a primit prima lecţie importantă, odată cu tentativa de lovitură de stat a colonelului Antonio Tejero, la 23 februarie 1981, care-l va transforma pe rege în scutul democraţiei spaniole. Tatăl l-a chemat pe băiat alături de el. ”Voia să fie în biroul său, cu el, pentru a-l vedea acţionând”, a povestit regina Sofia. După ultimul an de liceu, în Canada, prinţul Felipe a frecventat, în perioada 1985-1988, şcoli militare ale celor trei arme. A studiat dreptul la Universitatea Autonomă Madrid şi a obţinut un master în Relaţii Internaţionale la Universitatea Georgetown de la Washington. Cu timpul, şi-a asumat un rol protocolar tot mai important şi şi-a multiplicat activităţile publice în special în străinătate, folosindu-şi buna cunoaştere a limbii engleze. Vorbeşte la fel de bine catalana, un atu în Catalonia, regiune din nord-estul Spaniei în care aspiraţiile naţionaliste au renăscut odată cu criza economică, ceea ce a tensionat relaţiile cu oficialii de la Madrid. Din primăvara lui 2010, Felipe a fost nevoit să-şi consolideze şi mai mult prezenţa oficială, în contextul îngrijorărilor la adresa sănătăţii lui Juan Carlos l.

O REGINĂ DIN POPOR A fost mult timp considerat unul dintre cei mai râvniţi prinţi moştenitori, iar Casa Regală a păstrat tăcere totală asupra relaţiilor sale sentimentale, până la logodna surprinzătoare, din noiembrie 2003, cu Letizia Ortiz Rocasolano. Nepoata unui şofer de taxi, fiica unei infirmiere şi a unui jurnalist, la rândul său fostă jurnalistă de televiziune, noua regină a Spaniei, Letizia, nu are origini nobile, dar şi-a impus stilul modern şi a adus o notă de strălucire familiei regale spaniole, după căsătoria din 2004 cu prinţul Felipe. Caracterizată drept o persoană drăguţă, activă, spontană, Letizia Ortiz Rocasolano ”i-a deschis mintea lui Don Felipe”, aşa cum îi spunea un membru al familiei sale biografului britanic Andrew Morton. Relaţia lor a început în primăvara lui 2003, însă a fost ţinută secret până la anunţul oficial al logodnei, câteva luni mai târziu. Tânăra era deja divorţată când l-a cunoscut pe prinţul Felipe.

O IMAGINE DESĂVÂRŞITĂ Cu părul blond, zâmbitoare, impecabilă pe tocuri, viitoarea regină este tot timpul în pas cu moda, iar în acest sens este pe deplin ataşată de creatorii spanioli, alternând costumele elegante şi rochiile de seară, feminine şi sofisticate. ”Dă-mi voie să termin!”, îi spunea Letizia lui Felipe după anunţul logodnei, când prinţul încerca să o oprească să răspundă la întrebările jurnaliştilor referitoare la cererea în căsătorie. Tonul sincer a provocat atunci uimire în Spania. ”Inteligentă, cultivată, ambiţioasă, politicoasă, o femeie cu nervi de oţel” sunt termenii în care este descrisă de foştii colegi. Cu toate acestea, Letizia a fost nevoită să-şi controleze reacţiile, cel puţin în public, pentru a se adapta rolului care i-a fost atribuit, acela de soţie discretă şi atentă a moştenitorului tronului spaniol. Aflată în atenţia presei de scandal, are grijă să-şi apere imaginea până la cel mai mic detaliu. În 2008, a suferit o intervenţie chirurgicală la nas, pentru a rezolva o problemă de respiraţie.

În primii ani după ce a intrat în rândul familiei regale, Letizia s-a străduit să câştige simpatia spaniolilor, care i-au reproşat că este prea distantă şi prea rece. Unii au acceptat cu greu că ”o femeie fără origini nobile” i-a câştigat inima prinţului Felipe. O schimbare radicală s-a produs după ce sora sa, Erika, s-a sinucis în februarie 2007, la 31 de ani. După ceremonia de înmormântare, Letizia, care era în acel moment însărcinată, a declarat în faţa presei, cu vocea tremurândă: ”Mulţumesc tuturor persoanelor care au fost întristate de moartea surorii mele”. Spaniolii au fost emoţionaţi, iar prinţesa a început să fie acceptată. De-a lungul anilor, a fost din ce în ce mai prezentă la ceremoniile oficiale, însă în continuare discretă, alături de soţul său, al cărui rol a crescut de la o zi la alta.

Înainte de logodna cu Felipe, Letizia era deja foarte cunoscută spaniolilor, ţinând cont de faptul că prezenta din septembrie 2003 programul de ştiri al postului public de televiziune, TVE. Licenţiată în Ştiinţele Informării la Universitatea Complutense din Madrid, Letizia a fost prezentatoare şi reporter pentru postul de televiziune CNN+, iar din 2000 s-a alăturat postului TVE, după ce şi-a început cariera în presa scrisă. A fost căsătorită timp de un an, din 1999 până în 2000, cu Alfonso Guerrero, unul dintre profesorii săi de la facultate, cu care avea o relaţie de aproape zece ani. Căsătoria civilă nu a reprezentat un obstacol pentru căsătoria sa princiară. Letizia are o soră mai mică, Telma.

UN DIPLOMAT DESĂVÂRŞIT Felipe este cel de-al treilea copil al regelui Juan Carlos şi al reginei Sofia. Este, din decembrie 2000, comandantul trupelor terestre, aeriene şi căpitan de corvetă în marina spaniolă. Din 1996, reprezintă Spania la ceremoniile de învestire a şefilor de stat sau de guvern din America Latină şi efectuează în mod regulat călătorii oficiale în străinătate.

Prezidează Fundaţia care îi poartă numele şi care acordă premii cu prestigiu internaţional. Iubitor de sport, precum tatăl său, a făcut parte din echipa spaniolă de yachting la Jocurile Olimpice de la Barcelona din anul 1992. Este şi amator de fotbal, prinţul fiind cunoscut şi pentru interesul deosebit acordat ecologiei, prezentând chiar, cu câţiva ani în urmă, o emisiune televizată despre protecţia faunei din ţara sa.

RELAŢII SPECIALE CU ŢĂRILE DIN FOSTUL IMPERIU SPANIOL Prinţul Felipe de Asturias este mesagerul Guvernului spaniol pentru chestiuni delicate în America Latină. Niciun alt lider european nu dispune de contactele pe care le are el în America Latină şi nici la acelaşi nivel. Este singura persoană care a asistat la aproape toate ceremoniile de învestitură ale preşedinţilor ibero-americani din ultimii 18 ani, la unele dintre care Guvernul spaniol l-a însărcinat şi cu transmiterea de mesaje care presupuneau discreţie maximă, precum cele legate de o mai mare cooperare în cadrul luptei împotriva terorismului.

Din 1996, când prinţul Felipe a reprezentat Spania pentru prima oară la ceremonia de învestitură a unui preşedinte, Álvaro Arzú, în Guatemala, moştenitorul monarhiei spaniole a asistat la multe şi diferite ceremonii asemănătoare în America Latină: unele s-au petrecut în palate şi săli de congrese, altele pe stadioane de baseball sau pieţe publice ori chiar pe ruinele din Machu Picchu, la învestirea peruanului Alejandro Toledo, în 2001. Poate că cea care a atras cel mai mult atenţia a fost ceremonia de învestitură a lui Manuel Zelaya, în Honduras, în 2006, care vroia să-şi facă intrarea călare, în stadionul naţional din Tegucigalpa. Pe durata ceremoniei de învestitură a columbianului Álvaro Uribe, în 2002, au avut loc bombardamente şi au murit 17 persoane. Prinţul Felipe a decis să rămână şi a informat Guvernul spaniol în consecinţă. În 2006, la învestirea lui Felipe Calderón, deputaţii s-au luat la bătaie, iar opoziţia a încercat boicotarea ceremoniei. Învestirea în funcţie a lui Sebastián Pińera în Chile, în 2010, a avut loc pe fondul unor cutremure intense, astfel că discursurile au fost suspendate, iar clădirea - evacuată. În Brazilia, prinţul Felipe a petrecut deja mai multe zile de Anul Nou, pentru că acolo preluarea funcţiei de şef al statului are loc mereu la 1 ianuarie.

Dincolo de aceste evenimente mai mult sau mai puţin amuzante, prinţul Felipe de Asturias a devenit o piesă-cheie în politica externă a Spaniei, pentru că nu se limitează la a asista la aceste ceremonii. Prinţul profită de deplasările oficiale pentru a avea discuţii cu preşedinţii în funcţie şi cei nou-aleşi, aceştia având astfel primul contact oficial cu Spania prin intermediul său. Încearcă să capete cunoştinţe ample despre ţara în care merge, ia masa cu profesionişti de renume ai acesteia şi are reuniuni cu reprezentanţi ai emigranţilor spanioli. Este tratat ca un şef de stat şi profită de ocazie pentru a transmite mesaje sau a schimba păreri.