Prezidentului i-a plăcut întotdeauna să joace bâza. Dar, desigur, după cum ştim cu toţii, doar din poziţia de mardeiaş. În timpul mandatului său, pe durata căruia şi-a pierdut vremea timp de cinci ani, s-a specializat în a lustrui ceafa adversarilor politici. Săracul Tăriceanu, dacă vă mai amintiţi, cum se apleca să-şi lege şireturile, alea fine de liberal scăpat pe contrasens, hop, o şi încasa în partea fundamentală a dorsalului său personal! Campania electorală pentru prezidenţiale a schimbat fundamental regulile jocului. De această dată, pe post de încasator de serviciu, domnul Băsescu o ia rău de tot pe cocoaşă! În cazul său, ceafa, ţinta preferată a celor care joacă bâza electorală, pare a fi o continuare a cocoaşei prezidenţiale. Consiliat de nea’ Alecu, preşedintele se repede la atac precum berbecul. Bazându-se pe limbajul portuar cu mai multe înţelesuri, a fost convins că o să-l facă de două parale pe Crin Antonescu, dar, surpriză, precum în “Capra cu trei iezi”, a fost ţinut la distanţă. Acum, din câte aud, îl mănâncă în palmă cu Mircea Geoană, aruncându-se în faţa trenului în stilul lui nea’ Alecu, cel căruia i-a tuns oaia şi berbecul. Înverşunarea cu care Traian Băsescu se ambiţionează să joace bâza electorală îi va fi, în cele din urmă, fatală… La câte bube are în cap, mai bine tăcea! Găsea el o scuză ca să facă pe mortul în păpuşoi. O dădea la întors, cum se zice, că doar se pricepe la astfel de manevre, şi rămânea filozof. Aşa, însă, din păcate pentru domnia sa, sunt convins că vor ieşi la suprafaţă toate păcatele sale mai mult sau mai puţin prezidenţiale. Sigur, îi înţeleg disperarea, dar acest lucru nu-i scuză derapajele din campania electorală, inclusiv episodul referitor la drama trăită de prima soţie a lui Crin Antonescu. Era de aşteptat ca toţi cei pe care domnia sa i-a căpăcit să se unească într-un soi de alianţă a căpăciţilor. A venit vremea ca preşedintele să culeagă ceea ce a semănat. Ar fi trebuit să-l pună pe gânduri faptul că mitingul electoral de la Constanţa nu a avut niciun ecou. În ciuda numărului mare de aplaudaci aduşi din alte judeţe, nişte bieţi amărăşteni flămânzi şi goi, Băsescu nu a rupt gura târgului natal. Timp de cinci ani, prezidentul a condus bâza politică după cum au vrut muşchii lui. A căpăcit pe cine a vrut. A dezbinat după pofta inimii sale. Acum, iată, i-a venit rândul. Să i se livreze câte o palmă pe după ceafă pentru fiecare răspuns dat în doi peri. Bilanţul său, în ciuda ornamentelor agăţate de consilierii pe probleme de imagine, ne-a adus în pragul disperării. Sigur, preşedintele se află şi el în pragul disperării! Pentru domnia sa, un nou mandat la Cotroceni este vital şi decisiv într-un cuvânt. Din acest motiv, este gata să calce şi pe cadavre! Deja a făcut acest lucru. Gaura de şarpe nu este una pe măsura lui. Dacă pierde alegerile, urmează momentul adevărului în dosarul “Flota”. Nici celelalte subiecte grele din biografia preşedintelui nu sunt floare la ureche… Drept dovadă, nu se încumetă să dea nicio explicaţie. Ne abureşte tot timpul, amăgindu-ne că o să vorbească despre cauzele în care este implicat la momentul oportun. Aiurea. Momentul său oportun a fost secretizat. De pildă, ca să fie bine ferecat adevărul despre răpirea celor trei jurnalişti, are mare nevoie de un nou mandat la Cotroceni! În acest context, este de înţeles de ce Traian Băsescu joacă orbeşte cartea disperării. Cu fiecare pas greşit însă, după cum am văzut cu toţii, se afundă şi mai mult în mlaştina pierzaniei. În disputele directe cu o parte a presei sau cu adversarii săi politici, transpiră din abundenţă şi se bâlbâie. Toropit de anumite slăbiciuni, face confuzii grave. De pildă, confundă femeia promovată de domnia sa în politică, suavă şi cristalină, cu propria sa consoartă, ceea ce s-ar putea ca, într-o zi, să-i fie de-a dreptul fatal!