BNR, IARĂȘI ÎN RING După o scurtă pauză în care a digerat înfrângerea din Marele Război pentru Darea în Plată (hai să-i spunem MRDIP), BNR revine iarăși în ring și aruncă iarăși cu (aceleași) pietre în legea asta nașpa. Intră în arenă prim-viceguvernatorul băncii centrale, Florin Georgescu - „Instabilitatea legislativă poate conduce la creșterea ratei de neperformanță în sistemul bancar, având în vedere că simpla publicare a legii DIP în Monitorul Oficial majorează necesarul de capital al instituțiilor de credit“. Potrivit spuselor sale, doar riscul ca debitorul să nu-și mai achite datoria obligă băncile la calcularea de capital suplimentar. „Groaznic“, dom'le! Dacă BNR & Co reușea să treacă pe lângă somnorosul Iohannis legea comitetului macroprudențial, sigur primea Guvernul o recomandare obligatorie de eliminarea a legii DIP, pe motiv de risc sistemic. Căci asta e marea problemă, nu? În niciun caz Prima Casă, o subvenție de stat și un business atât de bun pentru bancheri, ale cărei similitudini cu Fannie Mae & Fannie Mac (paiele de pe focul crizei mondiale din 2008 - 2012) sunt atât de evidente încât te întrebi dacă nu cumva cei din BNR ar trebui duși la Spitalul 9. Pentru amuzamentul colectiv, să mai spunem că același Georgescu a discutat cu cei patru mari auditori financiari din România și a aflat că, în momentul în care un debitor notifică instituția bancară că vrea să dea în plată un imobil, în patrimoniul băncii apar pierderi. Instantaneu. Pierderi subite.
DAR STAI, CĂ NU-I AȘA! De cealaltă parte, în viața reală, lucrurile stau cu totul altfel. Pentru mass-media, mesajele băncilor și avocatului lor scump, BNR, sunt menite să alimenteze frica clienților de DIP - bancherii se bat cu pumnul în piept că se vor bate în justiție pentru „proprietatea“ lor, având în soldă o armată de avocați „jmekeri“. În realitate, însă, după cum spune avocatul Gheorghe Piperea, băncile sunt de acord să ia în plată imobile ipotecate în favoarea lor - „Am vorbit cu un notar despre două notificări de DIP din Brașov. Mi-a spus că bancherii le-au cerut oamenilor să părăsească imobilele în maximum două ore (ei se așteptau să aibă la dispoziție măcar șapte zile...). Au acceptat, doar ca să scape de jugul datoriilor. Nu cred că vor mai călca vreodată pragul unei bănci. Faptul că n-aveau nicio restanță nu a schimbat cu nimic atitudinea bancherilor, care au preferat să ia casa în plată, în loc să încerce o negociere ceva. Concluzia e că (indiferent ce-ar spune Georgescu despre pierderi), din punct de vedere economic și strategic, o dare-n plată nu-i deloc rea pentru bănci. Poveștile cu hazardul moral și riscul de faliment sunt doar metode de intimidare. Sau de camuflare a adevăratei probleme: cesiunile de creanțe și luările în plată în procedurile de insolvență (vezi cazul BCR - Silver Mountain). Curtea de Apel București, secția penală, califică simplu de tot problemele astea - spălare de bani“.