Fericirea este contagioasă şi se propagă în valuri în cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, dar nu şi printre colegii de muncă. Cercetători americani şi britanici au stabilit că grupurile de oameni fericiţi şi nefericiţi se formează după criterii de proximitate socială şi geografică. De exemplu, probabilitatea ca o persoană să fie fericită creşte cu 42% dacă un prieten al acesteia, care locuieşte la mai puţin de 800 de metri distanţă, devine el însuşi fericit. Acest procent scade la 25% dacă prietenul locuieşte la 1,5 kilometri şi continuă să scadă pe măsură ce distanţa creşte. Şansele de a fi fericit cresc cu 8% în cazul coabitării cu un partener de viaţă care este fericit, cu 14% dacă un părinte care este fericit locuieşte în apropiere şi chiar cu 34% dacă vecinii sînt persoane fericite.

Variaţiile nivelului de fericire al unui individ pot să se propage în valuri către grupurile sociale din care el face parte şi să genereze o structură mai mare sau chiar un fel de reţea, formînd astfel grupuri de oameni fericiţi sau nefericiţi, consideră autorii acestui studiu, cercetători de la Harvard Medical School şi Universitatea California din San Diego. Această formulă nu se aplică însă şi la birou. Colegii de birou nu afectează nivelul de fericire, deci contextul social poate să limiteze propagarea stărilor emoţionale.

Acest studiu revoluţionar ar putea avea implicaţii importante în domeniul sănătăţii publice. Dacă fericirea se transmite într-adevăr prin intermediul relaţiilor sociale, ar putea contribui, indirect, la transmiterea similară şi a unei stări bune de sănătate, iar acest fapt ar avea implicaţii importante în elaborarea politicilor. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 5.124 de persoane, cu vîrsta cuprinsă între 21 şi 70 de ani, între 1971 şi 2003.