„Amintiri din Epoca de Aur\" a avut cronici bune în cele mai importante publicaţii străine prezente la Cannes şi a fost perceput ca un portret suprarealist al vieţii în România anilor \'80. A fost apreciat fiecare episod în parte, dar impresia generală este mai importantă, întrucît vorbim de un efort colectiv, mai ales că şi semnătura este colectivă. Şi la capitolul vînzări, filmul stă bine, dar era de aşteptat după succesul premiatului „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile\", despre care se spune că a adus peste 10 milioane de dolari. A mai fost apreciat faptul că scenaristul Mungiu nu a ales să critice fostul regim (mai ales că au trecut aproape 20 de ani de la dispariţia acestuia), mulţumindu-se să arunce o privire compătimitoare asupra celor care au trebuit să-i supravieţuiască. Aşteptăm, acum, filmul lui Corneliu Porumboiu, „Poliţist. Adjectiv\", în concurs în aceeaşi secţiune Un Certain Regard.

În competiţia oficială, cele mai bine primite filme de pînă acum au fost „Un profet\" de Jacques Audiard, „Bright Star\", semnat de Jane Campion, „Îmbrăţişări sfărîmate\" al lui Pedro Almodovar şi „Vincere\" de Marco Bellocchio. Probabil pe listă se va înscrie şi Quentin Tarantino cu al său „Inglourious Basterds\": „Am luat o perioadă istorică şi i-am ataşat ideile mele şi personajele pe care le-am creat pentru ele. Să nu se înţeleagă că sînt pro-război. Nu sînt!\", spune cel care a primit, la Cannes, Palme d\'Or pentru „Pulp Fiction\" în 1994. Pe afişul filmului, Brad Pitt este în fruntea unei „echipe\" multi-naţionale: Melanie Laurent, Christoph Waltz, Eli Roth, Michael Fassbender, Diane Kruger şi alţii. De semnalat este eşecul de imagine (de presă) al lui Lars von Trier, care a testat suportabilitatea spectatorilor cu al său „Antichrist\", film care, la proiecţia de gală, a îmbolnăvit patru spectatori, a fost hulit de jurnalişti şi l-a determinat pe regizor să plece din sală înainte de genericul final. Aşteptăm următorul pas al danezului, altfel strălucit regizor, şi e păcat că îşi transformă cariera într-un şir de provocări lipsite de sens. Mai rău de atît nu cred că se poate.