După succesul lui Cristian Mungiu la Cannes, în 2007, concretizat prin atribuirea unui Palme d\'Or pentru „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile\", venind în urma unor premii şi elogioase aprecieri obţinute de Cătălin Mitulescu, Corneliu Porumboiu şi Cristi Puiu, iată că un nou val românesc se instalează în prim-planul vieţii cinematografice internaţionale. Primul nume care se impune (fără a-i uita pe Bogdan Mustaţă, onorat cu un „Urs de Aur\" pentru „O zi bună de plajă\", pe Radu Jude, cu „Lampa cu căciulă\" ori pe Gabriel Sîrbu, cel mai nou venit, cunoscut prin „La drumul mare\") este cel al lui Adrian Sitaru.

Participînd deunăzi, la Solothurn, la lansarea ediţiei 2009 a Festivalului internaţional de film de la Locarno, am fost surprins să-l aud şi să-l văd pe domnul Frederic Maire, directorul artistic al marii competiţii elveţiene, vorbind cu mîndrie despre o descoperire pe care vor să o fixeze în memoria culturală europeană. Numele cineastului astfel reperat este Adrian Sitaru, un mare cineast român în devenire, ceea ce, în opinia vorbitorului, înseamnă un titlu de glorie nu doar pentru România, ţara tînărului cineast, dar şi pentru Elveţia. Emoţionant, un asemenea moment, cu cît nu mă aşteptam ca o personalitate de talia lui Frederic Maire (aflat la ultima ediţie locarnină, cea din 2009, întrucît a fost desemnat să se ocupe, în calitate de director general, de Cinemateca helvetă, instituţie căreia, în ţara cantoanelor, i se acordă un rol deosebit de important) să se adreseze presei internaţionale de specialitate în asemenea termeni flatanţi pentru noi. Am început, iată, să fim recunoscuţi ca un, cum se obişnuişte să se spună în ultima vreme, brand internaţional.

Dată fiind importanţa „Leoparzilor de mîine\", unde scurtmetrajul „Valuri\" de Adrian Sitaru a luat aurul, organizatorii au ţinut să anunţe, de pildă, colaborarea, pentru o perioadă de trei ani, a acestei secţiuni cu „George Foundation de Winther\", ceea ce va imprima şi festivalului o nouă vizibilitate. Se întemeiază, astfel, un nou program de descoperire şi lansare a talentelor tinere, entuziasm insuflat, în bună parte, de valoarea autorului român descoperit la Locarno şi confirmat, ulterior, prin aprecierile asupra lungmetrajului acestuia, „Pescuit sportiv\". Nu ne rămîne decît să sperăm că, la ediţia din august 2009 a Festivalului de la Locarno, selecţia va cuprinde şi tineri autori români şi că, desigur, aceştia se vor şi întoarce acasă cu premii, reconfirmînd frumoasele cuvinte ale elveţienilor despre România cinematografică.