La sfîrşitul săptămînii trecute, Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi - IPIFF 2008 şi-a desemnat cîştigătorii. În opinia organizatorilor, dar şi a publicului cinefil, ediţia a treia a festivalului, care s-a desfăşurat în perioada 14-20 iulie, la Constanţa şi Mamaia, a reprezentat un succes. Despre ce înseamnă un festival al producătorilor de film în România, despre impactul pe care producţiile europene îl au asupra televiziunilor româneşti, precum şi despre punctele slabe şi forte ale festivalului ne vorbeşte, în calitate de persoană direct implicată, producătorul de televiziune Sorin-Lucian Ionescu, director executiv şi de programe al TV Neptun şi membru al juriului IPIFF 2008

Reporter: Cui i-a aparţinut iniţiativa de a face un festival al producătorilor de film independenţi, la malul mării?

Sorin-Lucian Ionescu: Iniţiativa i-a aparţinut lui Cristian Zgabercea, în urmă cu cinci ani. Estre un om de film şi de televiziune care ştie ce înseamnă o producţie independentă. Festivalul a fost gîndit ca o alternativă la celalalte festivaluri de filme româneşti şi este un omagiu şi un elogiu adus producătorului de film, cel care este, ca personaj în producţie, poate mai important decît regizorul. Sînt lucruri pe care, paradoxal, nici oamenii de film nu le cunosc foarte bine, cum ar fi ce înseamnă un producător de film, un producător executiv sau un producător delegat. Sînt funcţii foarte importante în realizarea unui film de lung sau scurt-metraj. Noi sîntem în stare, pînă şi în cinematografie, să adaptăm anumite funcţii şi să nu respectăm valenţele iniţiale, aşa cum au fost ele consacrate. Dar, încet-încet, şi cinematografia românească se reprofesionalizează.

Rep.: Care este importanţa unui astfel de festival pentru televiziunile româneşti?

S.L.I. : Pentru o televiziune românească, aşa cum este şi TV Neptun, un festival de film are o importanţă majoră. Din păcate, în România, un festival de film nu este însoţit, în paralel, de un tîrg de film. Televiziunile din România cumpără filme artistice de lung-metraj, în proporţie de 80 % - producţie americană, prin anumiţi distribuitori consacraţi. În acest fel, grila de programe este tributară pachetelor pe care le oferă aceste case de distribuţie. Un festival şi un tîrg de film poate să ofere o alternativă. Devine din ce în ce mai mult obligatorie directiva Comisiei Europene care cere ca cel puţin 40% din producţii să fie româneşti. Televiziunile se ascund în spatele propriilor producţii, sitcomuri sau telenovele care se contabilizează la producţii europene, dar care elimină filmul european. TV Neptun se poate lăuda cu faptul că difuzează singurul serial olandez din România. Există importante filme slovene, sîrbeşti, de o mare valoare, care nu pot fi văzute nicăieri. Filmele europene se achiziţionează foarte greu, iar faptul că nu sînt incluse în pachete de filme le face mai scumpe, deşi ar face audienţă. O altă suferinţă a televiziunilor româneşti este absenţa scurt-metrajelor, un gen de film care se produce în cantitate mare, nu cu neapărat cu costuri mai mici, dar care nu sînt prezentate de televiziune. Publicul tînăr are o apetenţă extraordinară pentru filmele de scurt-metraj. Sînt mulţi care nu mai au răbdare să vadă lung-metraje şi care se amuză copios sau cad pe gînduri văzînd scurt-metraje. Ele ajung, de obicei, doar în festivaluri şi neajungînd la televiziuni, nu îşi mai pot acoperi costurile. Vorbim de scurt-metraje premiate la fetivaluri, dar pe care nu le-a văzut nimeni. Există o cultură a internetului care face în aşa fel încît aceste filme să fie văzute în avanpremieră. Pentru festivalul din Canada, publicul a putut să vadă inclusiv producţii româneşti şi să le voteze, pentru un premiu al publicului.

Rep.: Cum pot să iasă televiziunile din acest impas. Care ar fi soluţiile?

S.L.I. : Există trei variante. În primul rînd, festivalurile ar trebui însoţite de tîrguri de film. În al doilea rînd, casele de distribuţie consacrate ar trebui să includă în oferta lor şi film european şi pachete de scurt-metraj, fără ca asta să spolieze televiziunile care ar dori să cumpere aşa ceva. Cea de-a treia variantă ar fi să apară case de distribuţie care să spargă monopolul caselor de distribuţie consacrate.

Rep.: Care sînt punctele slabe ale acestei ediţii 2008 a manifestării IPIFF?

S.L.I. : Aş fi vrut să văd mai multe nume ale cinematografiei la Constanţa. Am văzut patru regizori mari la vîrsta senectuţii şi regizori tineri din noul val. Nae Caranfil şi Tudor Giurgiu sînt singurii regizori tineri care au onorat cu prezenţa acest festival, la toate cele trei ediţii.

Rep.: Dar punctele tari?

S.L.I. : Faptul că a cîştigat un producător şi în competiţie au fost nume mari, iar votul juriului a fost unanim. Al doilea punct tare este prezenţa unuia dintre cei mai mari operatori de film din toate timpurile, Vivi Drăgan Vasile, în calitate de producător, care a fost şi premiat, poate pentru cel mai delicios scurt-metraj aflat în competiţie, „La drumul mare“. Festivalul începe să aibă ţinută ceea ce este mare lucru pentru o manifestare culturală importantă.