Trupa “The Blue Spirits” a fost înfiinţată în anul 1997, de către Mihai Godoroja, un apreciat realizator de emisiuni radio-TV de blues, jazz şi rock. Din actuala formulă fac parte: Mike Godoroja (voce), Marcian Petrescu (muzicuţă amplificată&acustică), Valentin Badea (chitară bass), Marius Vintilă (baterie, percuţie) şi Florin Giuglea (chitară). Mike & “The Blue Spirits” au concertat, week-end-ul trecut, în staţiunea Mamaia, la campingul pescăresc, cu ocazia Festivalului Motocicliştilor.

Cum vă simţiţi ca unici invitaţi la Festivalul motocicliştilor?

Iniţial, am avut sentimentul unei sarcini grele. De obicei, atunci cînd am mai cîntat la un asemenea festival, au fost invitate mai multe formaţii. Pentru că la această ediţie am fost singurii invitaţi, am încercat să facem un recital care să fie mai aproape de zona blues-ului improvizat, mai ales că aici lumea este mai mult dispusă să asculte decît să se... zăpăcească sau să sară... Acest lucru ne-a convenit foarte mult, publicul de aici fiind cel care se aşază la cortul lui şi care ascultă de acolo, este ceva special. Noi sîntem o trupă versatilă, în sensul că putem apărea în diferite contexte şi să avem aceleşi stil. Putem foarte bine să apărem alături de trupe ca “Bere Gratis” sau “Iris” şi să cîntăm piese ca “Trăiască capra vecinului”, care se difuzeză pe posturi TV şi de radio, dar putem cînta foarte bine şi alături de Jonny Răducanu, noi excelăm prin improvizaţie. Cunoaştem publicul din Constanţa, este mereu receptiv, dar şi aici a fost totul O.K., fiind mulţumiţi de cele două spectacole.

Ce au însemnat pentru Mike & “The Blue Spirits” cele două spectacole?

Ca experienţă artistică, este o formă de a interacţiona cu publicul, mai ales cînd este unul atît de special. Aceste festivaluri ale motocicliştilor sînt ca un fel de... “reuniuni de familie”, unde nu contează ce pui pe masă, ci felul în care te simţi. Pentru noi a fost o experienţă nouă să cîntăm unui asemenea public, deoarece aceşti oameni nu stau lîngă scenă, să îi poţi vedea pe toţi, ci fiecare în... “găoacea” lui. Am trecut prin acest gen de experienţă cu mare bucurie.

Cum asociaţi muzica dvs. cu motociclismul?

În general, motocicliştii de la noi nu sînt nişte neamuri... proaste, sînt oameni dezgheţaţi, oameni care plecă de la un minim de cultură, dar care le asigură bunul simţ. Am fost la cinci sau şase festivaluri de acest gen şi nu am întîlnit nicăieri agresivitate. Cred că noi nu am preluat din Statele Unite ale Americii violenţa aceea asociată cu motocicliştii, eu îi văd ca pe o mişcare de emancipare, iar muzica ce poate fi asociată acestui stil de viaţă este rock-ul sau blues-ul.

Sînteţi pasionat de motociclism?

Nu îmi place aşa ceva absolut deloc. Nici să practic nu aş putea.

Ce înseamnă muzica pentru dvs?

Pentru mine înseamnă un mod de a trăi. Este o filosofie prin care îmi explic fiecare secundă a existenţei mele. Uneori, cînd simt că ea se distorsionează sau cînd îi simt discutabil rostul, se produce un profund echilibru interior şi chimic şi îmi revin cu greu. Cînd trebuie să mă regăsesc, mă regăsesc doar în interiorul acestei preocupări. Este o parte din viaţa mea, este totul.