Mult-aşteptatul anunţ al liderului de la Havana a venit în sfîrşit ieri. Fidel Castro a scris într-un editorial că nu va mai candida la şefia Consiliului de Stat. “Nu voi aspira şi nici nu voi accepta funcţia de Preşedinte al Consiliului de Stat şi cea de comandant şef al armatei”, a scris preşedintele cubanez. Parlamentul urmează să se reunească pe 24 februarie ca să desemneze membrii Consiliului de Stat, cea mai înaltă instanţă a puterii executive a regimului comunist cubanez.

Prima reacţie la anunţul făcut de Fidel Castro le-a aparţinut francezilor. Secretarul de Stat pentru Afaceri Europene a spus că decizia liderului cubanez are putea să deschidă o cale nouă şi să aducă ”mai multă democraţie în această ţară”. China l-a salutat apoi pe Fidel Castro, “vechi prieten”, afirmînd că doreşte continuarea relaţiilor amicale cu Havana. “Retragerea lui Fidel Castro ar trebui să însemne începutul tranziţiei democratice”, a declarat preşedintele Bush, dar SUA va menţine deocamdată embargo-ul impus Cubei.

În urmă cu 19 luni, Fidel Castro a cedat temporar puterea fratelui său Raul, din cauza unei intervenţii chirurgicale, dar nu s-a mai refăcut în urma operaţiei suferite în 2006. De altfel, decizia sa vine în primul rînd pe fondul stării sale precare de sănătate. Fidel Castro conduce Cuba de aproape cinci decenii, fiind unul dintre cei mai longevivi lideri de pe planetă, care şi-a păstrat puterea în ciuda ostilităţii declarate a SUA. Nu mai puţin de zece preşedinţi s-au perindat la Casa Albă, dar la Havana, El Lider Maximo a continuat să guverneze Cuba cu mînă de fier.

A venit la putere la Havana în 1959, la capătul unui război de gherilă de cîţiva ani, dus împotriva trupelor fidele dictatorului Fulgencio Batista, susţinut de SUA. Pare surprinzător, dar Fidel Castro nu era comunist, ci avea mai degrabă vederi liberale. După victoria revoluţiei cubaneze, şi-a consolidat puterea cu ajutorul comuniştilor, mult mai bine organizaţi în acea vreme decît orice altă forţă politică din Cuba. A intrat astfel în conflict cu SUA, mai ales după ce a trecut la politica de naţionalizări, în urma cărora au fost confiscate proprietăţile a numeroşi oameni de afaceri americani. În plin Război Rece, angajate într-o competiţie pe viaţă şi pe moarte cu URSS, SUA au făcut tot posibilul să elimine noul regim comunist din Cuba. În 1961, administraţia americană a organizat debarcarea în Cuba a unui grup de dizidenţi cubanezi care urmau să-l înlăture pe Castro. Cei peste o mie de combatanţi au fost însă măcelăriţi în celebra bătălie din Golful Porcilor. Ca să-şi asigure supravieţuirea regimului, Fidel Castro s-a apropiat de URSS şi, în octombrie 1962, a fost protagonistul celebrei crize a Rachetelor. Casa Albă şi Kremlinul au fost atunci în pragul războiului nuclear, după ce Fidel Castro a permis sovieticilor să instaleze rachete nucleare în Cuba.

Timp de mai bine de 30 de ani, a visat să devină un lider regional şi a luptat pentru exportul revoluţiei comuniste în America Latină. De cealaltă parte, SUA au făcut tot posibilul să izoleze Cuba. Se spune că El Lider Maximo a supravieţuit la nu mai puţin de 600 de tentative de asasinat puse la cale de CIA. La finalul Războiului Rece, rămas fără sprijinul sovieticilor, a fost nevoit să accepte deschiderea Cubei către lume. Odinioară excomunicat de Vatican, în ianuarie 1998 a permis ca Papa Ioan Paul al II-lea să viziteze Cuba. Chiar dacă mai are doar cîţiva prieteni, din care cel mai bun este preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, Fidel Castro a continuat să se afişeze ca opozant al Americii. Chiar şi la 15 ani de la sfîrşitul Războiului Rece, Fidel Castro a reuşit să rămînă la putere, în ciuda embargo-ului şi a opoziţiei SUA. Excelent orator şi lider carismatic, a reuşit să rămînă popular atît în Cuba, cît şi în lume.