Absolventă a Liceului de Artă, secţia Coregrafie, Eliza Popa este balerină a Companiei de Balet a Teatrului Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski". Publicul constănţean a avut ocazia să o urmărească în cea mai recentă premieră a teatrului, baletul "Peer Gynt", în rolul Fata verde. Într-un interviu acordat cotidianului "Telegraf", Eliza Popa a împărtăşit cîteva din secretele realizării acestui spectacol, vorbind şi despre importanţa baletului în viaţa sa.

Reporter: Cum aţi descoperit baletul?

Eliza Popa: Eu am făcut gimnastică sportivă de perfomanţă, de la vîrsta de trei ani şi pînă la 12 ani. Acolo am lucrat cu renumita coregrafă Rodica Caracaş, care m-a îndrumat să îmi fac o carieră în acest domeniu. La început nu am dorit, mai ales că m-am lovit de mentalitatea vremii, potrivit căreia balerinele aveau o moralitate îndoielnică. Însă m-am lăsat convinsă şi am urmat cursurile de specialitate în cadrul Liceului de Artă, la Secţia de Coregrafie, unde i-am avut ca profesori şi îndrumători pe Mariana Anghel, Tatiana Panaiotidi şi Carmen Chilea.

Rep.: Cum a început colaborarea cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski"?

E.P.: Încă din perioada liceului am început să colaborez cu Teatrul de Operă, actualul Teatru Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski". După absolvirea liceului, am dat concurs şi spre marea mea uimire, am fost admisă. Am început cu roluri mici, dansînd în ansamblu. Primul meu spectacol a fost "Pepi, ciorap lung", la care am colaborat cu maestrul de balet Gheorghi Koftun, care semnează şi coregrafia spectacolului "Peer Gynt", cea mai recentă premieră a teatrului nostru. Am continuat să dansez în gale de balet şi pînă în prezent, am făcut aproape toate rolurile.

Rep.: Cum a decurs colaborarea cu Gheorghi Koftun?

E.P.: Foarte bine. Nu mă aşteptam să mă distribuie în acest rol, Fata verde, zîna apelor, mărilor şi a munţilor. A fost o surpriză pentru mine, însă, în acelaşi timp, şi un vis împlinit, pentru că îmi doream să fiu descoperită de un coregraf important. Cred, totuşi, că am dansat un rol care m-a pus în valoare. Cred că m-a ales pe mine şi pentru că am fost deschisă la ideile sale. Un coregraf lucrează foarte uşor cu un balerin dacă acesta din urmă este cooperant.

Rep.: Credeţi că v-a reprezentat acest rol?

E.P.: Acum, la final, da. Cred că coregraful nu m-a văzut pe mine ca balerină, ci pe mine ca persoană. Eu sînt aşa, însă nu tot timpul. Acea parte provocatoare o ţin ascunsă, însă, acum, am fost nevoită să o scot la suprafaţă. Pot să afirm, totuşi, că rolul "Fata verde" este rolul meu de suflet.

Rep.: Care sînt sacrificiile pe care le face o balerină pentru a se prezenta la modul profesionist în faţa publicului?

E.P.: Se fac foarte multe sacrificii. În primul rînd, oricît de mult ai lucra, apar tot timpul entorse sau întinderi musculare, însă aceste lucruri nu contează. Fie că ţi-e rău, fie că nu, tu trebuie să dansezi, să respecţi programul. În al doilea rînd, baletul şi repetiţiile îţi “mănîncă“ tot timpul. În această meserie nu ai un program fix, pentru că repeţi non stop.

Rep.: Cînd îşi încheie o balerină activitatea artistică?

E.P.: De cele mai multe ori, o balerină dansează pînă la 45 de ani. Din punctul meu de vedere, o dansatoare trebuie să acumuleze toată experienţa pînă la vîrsta de 35 de ani. De la o anumită vîrstă nu mai ai acelaşi tonus muscular sau aceeaşi prezentare artistică.

Rep.: Cît de mult contează reacţia publicului?

E.P.: Contează foarte mult. Dacă publicul te aplaudă, acest lucru te impulsionează să dansezi şi mai bine şi să impresionezi şi mai mult. Este foarte important ca atunci cînd se ridică cortina să vezi sala plină, pentru că tu te afli acolo pe scenă ca să-l faci pe fiecare spectator în parte să iasă din rutina zilnică, să uite de problemele cotidiene şi să plece acasă mult mai relaxat.

Rep.: Cum se împacă meseria de profesor cu cea de balerină?

E.P.: Foarte bine. O calitate a mea este aceea că am foarte multă răbdare şi îmi face o deosebită plăcere să lucrez cu copiii. Cu toate acestea, încerc să impun un anumit respect şi să păstrez o limită între mine şi elevi.

Rep.: Ce sfat le daţi tinerilor care îşi doresc o carieră în acest domeniu?

E.P.: Nu pot să le spun decît să profite cît mai mult de profesori şi să se lase exploataţi la maximum. Îndrumarea unui profesor este foarte importantă, pentru că în şcoală se pun bazele.

Rep.: Le transmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului "Telegraf"?

E.P.: Vreau să le mulţumesc că au venit la spectacolele noastre şi le mulţumesc că m-au susţinut, însă mi-aş dori să nu se oprească aici.