Revin la tema de ieri despre starea deplorabilă a spiritului peledist. Subiectul a fost pus pe tapet de doamna Maria Stavrositu, membru important al PD-L Constanţa. În fapt, supărarea Mariei a fost generată de numirea lui Adrian Manole în funcţia de prim-vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a partidului mai sus menţionat. Nu contest criteriile stipulate de algoritmul politic marcat cu vopsea roşie după contopirea PLD cu Partidul Democrat, dar nu cred că Adrian Manole trebuia contestat cu atîta vehemenţă de liberalii care l-au urmat în luptă pe neînfricatul lor conducător cu trabuc. Mă refer, evident, la domnul Mircea Iustian, care a uimit politichia locală cu capacitatea sa ieşită din comun de a cădea întotdeauna, indiferent din ce punct este catapultat, în picioare! Deplîngînd soarta fostului PLD, care, chipurile, nu se regăseşte în compoziţia PD-L Constanţa, doamna Maria Stavrositu îşi manifestă nemulţumirea faţă de modul în care, înţeleg eu, au fost repartizate anumite funcţii importante în partid. Este evident faptul că plasarea lui Adrian Manole ca prim-vicepreşedinte al partidului a generat un mare deranj printre semiliberalii “năşiţi” de Mircea Iustian şi preluaţi de Maria Stavrositu. Consider însă, în opinia mea, ca neadecvată starea de nervozitate manifestată de contestatari, în fruntea cărora s-a aflat Iancu Stavrositu. După nume, bănuiesc că este vorba de soţul doamnei. Mă rog, este elocvent faptul că gruparea Stavrositu percutează la unison în momentele de confuzie şi criză prin care trece partidul, fapt confirmat şi cu alte ocazii. Înclin să cred că era mai bine, pentru sănătatea şi imaginea PD-L Constanţa, ca acest episod să fie rezolvat în interior, fără scandalul produs de surlele şi trîmbiţele din presă. Nu era mai simplu ca rufele să fie spălate în familie? Era, dar, în PD-L, fiecare îşi spală rufele pe unde apucă! Mai ales că, din cîte înţeleg, Mircea Banias a manifestat maximă disponibilitate pentru un dialog civilizat. Pe de altă parte, din cîte îl cunosc, Adrian Manole nu este omul care să se agaţe cu disperare de o funcţie, indiferent de calibrul şi importanţa ei. Se părea că, după alegerile europarlamentare, PD-L Constanţa parcurge o perioadă de relaxare, dar, este clar, m-am înşelat! Vechile rivalităţi din partid s-au reactivat la scurt timp după încheierea numărării voturilor. Unii dintre activiştii care nu au stare au mizat pe faptul că Mircea Banias va fi îndepărtat de la cîrma partidului. Un partid oarecum erodat din cauza cafturilor politice care se ţin lanţ de un an de zile. Pînă acum, am asistat la dispute de rutină. În vara anului trecut, pretendenţii la şefia partidului se trăgeau unii pe alţii după cal. A urmat sarabanda excluderilor din organizaţia judeţeană declanşată de Elena Udrea. Demisia lui Popescu, intrată definitiv în eternitate. Anul acesta, a fost atins apogeul în cursa nebună pentru cît mai multe posturi de directori în teritoriu. Ca unul care urmăresc tot ceea ce se întîmplă pe scena politică locală, nu m-am gîndit că, în PD-L Constanţa, se va ajunge, în aparenţă, la un război ideologic, dacă ar fi să iau de bune observaţiile şi comentariile doamnei Stavrositu. Reamintesc, doamna în cauză a tras un semnal de alarmă, afirmînd că spiritul peledist a dispărut aproape total! Dacă s-a ajuns aici, deşi eu cred că motivele nemulţumirii sînt cele menţionate mai sus, atunci, să-mi fie cu iertare, vina nu aparţine democraţilor! Ca să nu-şi piardă identitatea, spiritul unei mişcări trebuie întreţinut prin acţiuni şi iniţiative consistente. Nu e musai ca, pentru atingerea acestui ţel, gruparea peledistă, pentru că despre ea vorbim, să acapareze toate funcţiile de conducere! Nu este suficient că Florian Constantin l-a deposedat, menţionez, fără luptă, pe Mironescu de funcţia de preşedinte al filialei municipale Constanţa? Cum s-ar spune, aici stăm bine cu spiritul peledist!