Încă de la începutul acestui an, actorii Teatrului pentru Copii şi Tineret joacă, în fiecare zi a săptămînii, în săli pline. Acest lucru s-a întîmplat şi la spectacolul interactiv "O călătorie cu surprize", prezentat, ieri, la sala teatrului, preşcolarilor constănţeni. Din distribuţia piesei de teatru, a cărei regie este semnată de Aneta Forna-Christu, cu o muzică creată de Liviu Manolache, fac parte Daniela Manolache, Rovena Paraschivoi, Tiberiu Roşu, Claudia Zaharia şi Adrian Bădilă. Într-un interviu acordat cotidianului "Telegraf", actriţa Daniela Manolache a vorbit despre importanţa acestui gen teatral şi despre modalităţile de atragere a micului public în sala de spectacole.

Reporter: Ce trebuie să facă un actor ca să atragă atenţia unui copil?

Daniela Manolache: Este nevoie de multă energie şi prezenţă de spirit. Trebuie să fii "în priză", să nu le pierzi atenţia nicio secundă. Nu ai voie să ai niciun moment de respiro, pentru că ei simt acest lucru şi nu îţi dau atenţie.

Rep.: De ce are nevoie un actor pentru a şti cum să mînuiască o păpuşă?

D.M.: Ai nevoie, mai întîi, de o bună cunoştinţă tehnică, pe care o dobîndeşti în facultate şi, mai tîrziu, pe scenă. Cu toate acestea, în această meserie, niciodată nu ştii suficient. Ai tot timpul ceva de învăţat, de la fiecare rol în parte, de la fiecare păpuşă. Bineînţeles, întotdeauna există o comunicare între păpuşă şi actor. La fel de importanţi sînt şi păpuşarii, cei care construiesc păpuşile şi, pe această cale, aş vrea să le mulţumesc doamnelor Iona Jora şi Aneta Forna-Christu, cărora le sînt profund recunoscătoare.

Rep.: Ce implică un rol nou?

D. M.: Fiecare rol este o nouă provocare. Sînt însă roluri care te incită şi roluri care te menţin pe loc, la acelaşi stadiu. Însă este mereu plăcut să primeşti un rol nou, să treci de la fetişcană la vrăjitoare sau la ceva mult mai complex.

Rep.. Vă mai aduceţi aminte de primul rol pe care l-aţi interpretat pe scena Teatrului pentru Copii şi Tineret?

D. M: Eu sînt angajată a acestei instituţii din anul 1992. Primul rol pe care l-am jucat aici a fost Smărăndiţa, din spectacolul "Un boţ cu ochi din Humuleşti", o prelucrare după cunoscutele "Amintiri din copilărie" ale lui Ion Creangă.

Rep.: Din panoplia de roluri pe care le-aţi interpretat de atunci şi pînă în prezent, aveţi un rol preferat?

D. M.: Nu am roluri preferate, pentru că fiecare rol îmi dăruieşte cîte ceva, mă ajută să simt că trăiesc. Fiecare personaj pe care îl interpretez reprezintă, de fapt, o luptă pe care o dau pentru a mă cunoaşte, pentru a-mi depăşi limitele. Am avut, însă, un rol preferat, dar, din păcate, nu îl mai joc. Este vorba de rolul vrăjitoarei din spectacolul "Prafurile vrăjitoarei". Era un rol care mă solicita atît din punct de vedere interpretativ, cît şi în ceea ce priveşte mînuirea păpuşii. A fost un rol total şi îmi doresc să mai interpretez un asemenea personaj.

Rep.: Ce rol au spectacolele interactive?

D. M.: Au un foarte mare rol educativ. Noi, actorii, prin intermediul acestui gen de spectacole îi învăţăm pe cei mici cum să comunice între ei, cum să dezvolte relaţii. Îi învăţăm să aprecieze mai mult minunatul univers al copilăriei, ludicul, pentru că, în ziua de astăzi, copiii uită să se mai joace. Preferă jocurile pe calculator, în loc să îşi petreacă timpul în parc sau cu prietenii.

Rep.: Ce ar trebui să facă un spectacol de teatru pentru copii pentru a combate jocul pe calculator, care este acum "la modă"?

D. M.: Nu depinde numai de noi, un rol important îl are şi regizorul, la fel şi scenograful. Depinde foarte mult de modul în care este abordată povestea respectivă. În ziua de astăzi, copii nu mai au răbdare să urmărească întreaga poveste şi trebuie să le captezi atenţia prin basme dinamice, energice, care să le pună mintea la contribuţie. Poate şi de aceea le plac spectacolele interactive, care sînt mult mai dinamice.