Filmări consacrate Annei Frank, adolescenta evreică victimă a ororii naziste, sînt disponibile, de miercuri, pe o pagină specială a site-ului YouTube, a anunţat Muzeul Anne Frank din Amsterdam. Una dintre filmări arată singurele imagini care există cu Anne Frank, surprinse cu ocazia căsătoriei vecinilor săi, pe 22 iulie 1941. Într-un alt extras filmat, Otto Frank vorbeşte de fiica sa, Anne, într-un vechi interviu realizat în ascunzătoarea anexată casei sale, unde se refugiase cu fiicele sale şi cu soţia, pe 6 iulie 1942. Familia Frank şi alţi patru evrei care li s-au alăturat în ascunzătoare au fost denunţaţi şi arestaţi pe 4 august 1944 şi trimişi într-un lagăr de concentrare. Anne Frank a murit în 1945, în tabăra Bergen Belsen din nordul Germaniei. Jurnalul său, devenit una dintre operele cele mai citite din lume, a fost descoperit de o prietenă de familie, Miep Gies, la puţin timp de la plecarea naziştilor. Într-un scurt film, disponibil pe YouTube, aceasta povesteşte cum a dat jurnalul lui Otto Frank, singurul supravieţuitor dintre cei opt evrei. Nelson Mandela, primul preşedinte sud-african de culoare şi deţinător al premiului Nobel pentru Pace, a încercat să explice, într-una dintre înregistrări, cum jurnalul i-a dat curajul în timpul celor 27 de ani de încarcerare în timpul regimului apartheid-ului. Canalul de pe YouTube propune o serie de noi interviuri cu persoane care au cunoscut-o personal pe Anna Frank.

Povestea adolescentei evreice care şi-a povestit viaţa, în vremea ocupaţiei naziste din Olanda, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare unde a murit, a fost inclusă în registrul Memoria Lumii al UNESCO. Anne Frank, născută într-o familie de evrei din Germania, a emigrat, împreună cu familia, la Amsterdam, în vara anului 1933. După ce Olanda este ocupată de nazişti, în 1940, familia Frank este nevoită să se ascundă, într-o anexă secretă a unei clădiri, împreună cu alţi prieteni. Pe 4 august 1944, Gestapo-ul descoperă ascunzătoarea, iar Anne este deportată la Auschwitz. În octombrie 1944, Anne şi sora ei, Margot, au fost mutate la Belsen, unde au murit de tifos, cu putin timp înainte de sosirea aliaţilor. Mama Annei a murit la Auschwitz. La finalul războiului, Otto Frank, singurul supravieţuitor al familiei, s-a întors la Amsterdam, unde a primit jurnalul ţinut de Anne înainte de a fi deportată. Jurnalul a fost publicat prima oară la Amsterdam, în 1947 şi s-a vîndut în întreaga lume în peste 25 de milioane de exemplare. În româneşte a fost tradus în 1959 şi publicat la Editura Tineretului, iar regizorul Alexandru Hausvater a pus în scenă povestea, la Teatrul Evreiesc de Stat.