Locarno începe să devină un nou pol internaţional al cinematografiei româneşti. De-a lungul timpului, cineaştii noştri au fost prezenţe apreciate la cel mai de seamă festival elveţian şi mă gîndesc la Lucian Pintilie („Reconstituirea\"), dar şi la Radu Gabrea şi, recent, la Nae Caranfil. Succesul cel mai răsunător l-a avut, însă, un foarte tînăr regizor, Adrian Sitaru, al cărui film „Valuri\" a fost încununat cu un „Leuţ de aur\", vara trecută.

Noua ediţie, a 61-a, care se desfăşoară între 6 şi 16 august, are pe afiş mai multe titluri româneşti. Nici nu ştiu cu care să încep. Poate ar fi bine să-i menţionăm întîi pe „clasici\", pe invitaţii în festival. Fiind, de pildă, membru într-un juriu, Cristi Puiu este reprezentat, într-o secţiune adecvată („Filmele juraţilor\"), cu „Moartea domnului Lăzărescu\", iar Corneliu Porumboiu cu „A fost sau n-a fost\". La secţiunea competitivă, „Leoparzii de mîine\", două titluri româneşti îşi încearcă şansele: „Balastiera #186\", un film de Adina Pintilie şi „Faţa galbenă care rîde\", în regia lui Constantin Popescu. Primul este un documentar în aparenţă, dar mizează pe capacitatea vizualizării şi ficţionalizării realului. Titlul sugerează o lume de fier şi beton, austeră, izolată. De fapt, este întîlnirea a două singurătăţi, la periferia unui oraş industrial. Colaboratorul principal al regizorului este George Chiper, care semnează imaginea. Un actor român în vogă - Gabriel Spahiu.

Constantin Popescu - apreciat pentru „Apartamentul\" şi premiat, de asemenea, şi pentru „Canton\" (după un scenariu redactat la două mîini, alături de Cristian Mungiu) - vine cu o poveste superactuală. O familie învaţă să dialogheze prin internet cu fiul plecat în Canada. Cap de afiş - Luminiţa Gheorghiu. Director de imagine este Liviu Marghidan, un nume sigur al celei mai tinere promoţii de cineaşti. „Balastiera #186\" va intra în competiţie pe 15 şi 16 august, iar „Faţa galbenă care rîde\", cu o zi mai devreme, pe 13 august, avînd prevăzute încă două proiecţii în zilele următoare. În competiţia principală sîntem reprezentaţi de o coproducţie Italia - România , „Mar Nero\", în regia lui Federico Bondi. Regizorul, care este şi scenarist, s-a inspirat dintr-o experienţă personală: bunica lui a avut ca menajeră şi asistentă medicală o tînără din România. În scenariu, Gemma o însoţeşte pe Angela în călătoria ei în România, în căutarea soţului acesteia, de la care nu mai primise niciun semn.

Filmul îşi mută acţiunea la Marea Neagră, în România, iar personajele principale sînt atribuite unor actori români remarcabili: Dorotheea Petre, Vlad Ivanov, Maia Morgenstern (în ordinea de pe afiş). Şi de această dată, calitatea interpretării este excelentă. Să ne reamintim că, în mai, la Cannes, Laura Vasiliu surclasa participarea italiană printr-un joc de mare fineţe, în ciuda subiectului nu prea favorabil nouă.