Filmele de succes ale anului 2010

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Filmele de succes ale anului 2010

Cultură 31 Ianuarie 2011 / 00:00 439 accesări

Vânzoleală mare, vineri după amiază, până către seară, la Cinematograful Studio din capitală. Un eveniment arhitectural, mai degrabă „design”-ier, se asocia cu unul tehnic. O echipă de harnici lucrători aşezau noile rânduri de fotolii în locul celor vechi, după ce în cabina de proiecţie fusese adusă o nouă „instalaţie”, aparatură de ultimă oră, performantă, digitală. Întreaga precipitare era menită să prindă ora unei gale, cum sunt atâtea şi atâtea la cinematograful Uniunii Cineaştilor.

Este vorba de deschiderea unei săptămâni cu cele mai bune filme ale anului 2010, apreciate după numărul de spectatori. În perioada 28 ianuarie - 3 februarie, la Studio sunt programate în jur de 15 producţii româneşti şi străine. Ele au cucerit primele poziţii în box office-ul de la noi.

Pe primul loc la producţiile autohtone se situează „Eu când vreau să fluier, fluier” de Florin Şerban, cel mai vizionat film românesc cu premiera anul trecut. Nu mai menţionăm că este vorba, de fapt, şi de un palmares special al acestuia, la Berlin, dar nu numai acolo. Dintre titlurile româneşti de referinţă mai este de notat „Medalia de onoare”, în regia lui Călin Netzer, din distribuţia căruia face parte, într-un rol din nou excelent, Victor Rebengiuc. Cel mai bun film, cu cea mai bună regie, a fost considerat „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” de Andrei Ujică, pornind de la Cannes spre a face înconjurul lumii. De asemenea, Ozana Oancea a fost premiată pentru cel mai bun rol feminin („Felicia, înainte de toate”).

Trecând la titlurile străine, să semnalăm că ele sunt unul şi unul. Vin, desigur, încărcate cu lauri, cu deosebire de la Cannes („Un profet”, „Antichrist” sau „Panglica albă”). Regăsim şi superproducţii sub semnul marilor schimbări ale supertehnologiei cibernetice. Vezi „Avatar” sau „Dr. Parnasus”. Sunt, de asemenea, şi naraţiuni deosebit de atractive sau de percutante, precum „Reţeaua de socializare” sau „Shutter Island”.

În totul, o recapitulare necesară, plină de învăţăminte, relevantă pentru gusturile spectatorilor de la noi. De adăugat că grupajul mai sus semnalat va poposi şi în alte câteva oraşe din ţară, fiind de dorit ca, venind încununate de gloria de a fi preferatele unui an cinematografic, aria circuitului lor să fie extinsă la ediţiile viitoare.



12