Filmul „Mar Nero/ Marea Neagră\", al regizorului italian Federico Bondi, cu actriţa Dorotheea Petre în rolul principal, a fost prezentat în premieră în România, sîmbătă seară, la Institutul Cultural Italian din Bucureşti, în cadrul Festivalului Italian ce se desfăşoară între 20 mai şi 17 iunie. Pelicula prezintă povestea unei imigrante din România, Angela, interpretată de Dorotheea Petre, care lucrează ca îngrijitoare a unei bătrîne la Florenţa. Bătrîna Gemma (Ilaria Occhini) de care se ocupă românca dă dovadă de un caracter foarte dur, acceptînd cu greu convieţuirea cu o necunoscută, care nu înţelege şi se exprimă foarte greu în limba italiană. Treptat, însă, bătrîna se ataşează de tînăra Angela, care doreşte să strîngă bani pentru a putea avea un copil împreună cu soţul său Adrian, interpretat de Vlad Ivanov. Cînd soţul nu îi mai răspunde la telefon, Angela se decide să se întoarcă în România, iar Gemma, regăsindu-se în tînăra femeie şi învingîndu-şi toate prejudecăţile, decide să o urmeze în călătoria ei. În film mai apare şi Maia Morgenstern, în rolul Mădălinei, sora Angelei.

La prima vizionare din România a filmului „Marea Neagră\" au luat parte Mario Cospito, ambasadorul Italiei la Bucureşti, profesorul Alberto Castaldini, directorul Institutului Cultural Italian, regizorul Federico Bondi şi actriţa Dorotheea Petre. „Marea Neagră este un film delicat. Valorile ambelor culturi sînt scoase în evidenţă într-un mod pozitiv\", a declarat ambasadorul Italiei la Bucureşti. La rîndul său, regizorul Federico Bondi a vorbit despre momentul în care i-a venit ideea acestui film, care are la bază personaje şi fapte reale. „Este o poveste legată de fapte şi de poveşti autobiografice. Gemma era chiar bunica mea, o femeie care a trecut prin multe întîmplări nefericite şi care a avut norocul de a o cunoaşte pe această îngrijitoare, Angela, care i-a schimbat viaţa şi a însufleţit-o\", a declarat Bondi. Pe de altă parte, Dorotheea Petre a pus accentul pe mesajul acestui film, care vorbeşte despre situaţii actuale din societatea italiană. „Pentru mine a fost prima experienţă cinematografică în afara ţării. M-a inspirat foarte mult povestea duioasă a celor două femei. A fost o provocare să joc acest rol. Mesajul filmului este actual pentru mulţi români\", a declarat actriţa.

Prezentat deja în Italia, filmul a avut recenzii favorabile în presă. Astfel, publicaţia „Corriere della Sera” elogiază prestaţia actoricească a Ilariei Occhini, nepoata cunoscutului scriitor Giovanni Papini, care a fost recompensată pentru acest rol cu premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Locarno, în 2008. „Marea Neagră este povestea prieteniei imprevizibile dintre reticenta văduvă Gemma şi blînda îngrijitoare româncă Angela, primită de bătrînă în casa ei cu o disimulată ostilitate. Încet, încet, zidul diferenţelor se înclină, pînă la surpriza finală\", se arată într-un material din „Il Giornale”. „Marea Neagră este un film frumos, sobru, cu o notă uşor melodramatică, aşa cum e melodramatică viaţa reală, eficient în prezentarea relaţionării dintre persoane din ţări diferite\", notează „La Repubblica”.

La rîndul ei, publicaţia „Il Messaggero” caracterizează filmul ca fiind „simplu, dar profund, dur, dar nu lipsit de umor\".

Dincolo de intenţiile mărturisite ale regizorului, acelea de a face un film despre felul în care persoanele se pot schimba şi îşi pot face viaţa mai frumoasă, acceptîndu-i în viaţa lor pe ceilalţi, indiferent cît de diverşi ar părea, „Marea Neagră\" este o producţie mai mult vagă, la nivel de personaje şi de acţiune. Schimbarea personajelor, esenţa lor, drama lor interioară nu transpare suficient de mult încît să ajungă la public, impresionat mai mult de imaginile mizere cu suburbiile cartierelor sărace dintr-un oraş de provincie din România. La acest nivel, filmul nu ratează niciun clişeu despre români: sărăcia înfiorătoare din România, care îi împinge pe oameni să caute slujbe în alte ţări, felul imigranţilor români de a se distra în alte ţări, cu manele şi lăutari. Filmul nu omite, însă, nici imaginile standard despre italieni: reticenţi, dar, în cele din urmă, generoşi, persoane capabile să înţeleagă suferinţa altora, chiar şi a unor indivizi eminamente diferiţi de ei.