• Model cultural • Percepem o realitate şi ne ghidăm într-un sistem care sunt străine de contextul social, economic şi politic românesc. Simpla acţiune de a privi la televizor are mai multe efecte şi repercursiuni asupra vieţii de zi cu zi decât am putea anticipa. Modelul cultural american exportat prin film sau producţie de televiziune este hegemonic în prezent şi doar ţările UE cu greu fac faţă în a sprijini cinematografiile naţionale. Tot mai mulţi tineri preferă să îşi exprime verbal emoţii sau sentimente folosindu-se de cuvinte dintr-o anumită limbă străină. Fie un tic sau o pedanterie studiată, acest subterfugiu exemplifică detaşarea de realitatea în care ar trebui să ne regăsim. De altfel, în dorinţa de a evada din cotidianul banal ori prea încărcat rezidă şi popularitatea televiziunii şi a cinematografiei. Mai există apoi şi predispoziţia majorităţii oamenilor de a percepe mediul sau lumea înconjurătoare prin canalul senzorial vizual, o altă explicaţie pentru apetitul pentru film.

• Identitate comunitară • Europa încearcă să îşi construiască o identitate comunitară care să spargă bariere sau prejudecăţi. Prin film, orice mesaj ajunge mai uşor la public şi sprijinul acordat celei de-a şaptea arte nu este un capriciu, ci o tentativă îndreptăţită de a-l fideliza şi de a-i oferi un sistem de reprezentare bazat pe experienţele definitorii pentru o naţiune. Observatorul Audiovizual European, înfiinţat din decembrie 1992, ţine o socoteală strictă a producţiilor realizate în cele 27 de state membre ale UE la care se adaugă nouă ţări care au acorduri de asociere la UE, între care Federaţia Rusă sau Turcia. Misiunea acestei instituţii este de a centraliza şi distribui informaţii despre industria audiovizualului în Europa.

• Creştere a producţiei • Pentru anul 2008, filmul american rămîne pe o poziţie dominantă în grilele programelor de televiziune, dar numărul de producţii europeane este în creştere. S-a înregistrat chiar un număr record de filme europene fiind contabilizate: 1.145 de producţii, filme de ficţiune şi documentare, realizate în statele UE, cu 112 mai mult faţă de 2007. În ultimii ani, această creştere a fost constantă pînă în 2007 când producţia a stagnat. În 2008 s-au realizat 878 de lungmetraje de ficţiune şi 267 de documentare de ficţiune, iar numărul de co-producţii a rămas stabil la 203. Producţia cinematografică a crescut în 16 dintre cele 27 de state membre, a rămas stabilă în cinci state şi a descrescut în alte şase. Ţările care au înregistrat creşteri sunt Italia cu 37%, Irlanda cu 16%, Franţa cu 11% şi Spania cu 9%. Franţa rămîne ţara cu cel mai mare nivel de activitate cinematografică, cu 196 de filme de ficţiune, urmată de Germania cu 151, Spania cu 150 şi Italia cu 146. (Va urma.)