Prezenţa producţiilor autohtone în programele celor mai importante festivaluri de film aduce un important capital de imagine pentru România. Filmul românesc, apreciat în străinătate, unde reuşeşte, uneori, încasări impresionante, în comparaţie cu nivelul celor care se înregistrează în ţară, rămîne o Cenuşăreasă a cinematografiei mondiale. În lipsa unei promovări profesioniste, fără o campanie de responsabilizare în faţa pirateriei şi tratată cu prejudecăţi, cinematografia românească abia supravieţuieşte. Centrul Naţional al Cinematografiei acordă, din anul 2007, fonduri de circa 11 milioane de euro sub forma unor împrumuturi nerambursabile sau împrumuturi fără dobîndă pentru realizarea de filme în regim de co-producţie şi de co-finanţare. Centrul Naţional al Cinematografiei, aflat în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, acordă pînă la 65% din bugetul necesar unui film de ficţiune şi pînă la 80% din suma necesară realizării unui scurtmetraj sau lungmetraj de debut. Cu o cotă de numai 4,8% pe piaţa românească, filmul autohton are o cifră record de spectatori de numai 88.684, înregistrată de „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile\", multipremiata producţie semnată de Cristian Mungiu. Acest film, realizat cu un buget de 50.000 de euro, a reuşit încasări de 274.611 de euro pe teritoriul ţării. Comparativ, în doar zece zile de festival, în cadrul Berlinalei de anul trecut s-au vîndut 240.098 de bilete. Un film este făcut pentru a fi văzut de cît mai multă lume, iar selecţia într-un mare festival de film asigură o mare vizibilitate.

Lungmetrajele „Cea mai fericită fată din lume\", filmul de debut al lui Radu Jude şi co-producţia „Katalin Varga\", semnată de Peter Strickland, precum şi scurtmetrajele „Bric-Brac\", în regia lui Gabriel Achim şi „Renovare\", semnat de Paul Negoescu, reprezintă cinematografia românească în cadrul celei de-a 59-a ediţie a Berlinalei. Este trist că aceste filme vor avea o mai mare audienţă în străinătate decît în ţara pe care o reprezintă şi căreia i se adresează. Poveştile româneşti par a fi apreciate cu mult mai mult entuziasm de publicul străin. Nu în ultimul rînd, România este prezentă la Berlin, prin intermediul Asociaţiei pentru Promovarea Filmului Românesc, cu un stand de promovare a industriei cinematografice autohtone, unde vor fi făcute cunoscute toate producţiile româneşti de lungmetraj şi documentar din ultimii trei ani şi, de asemenea, cele mai importante titluri aflate în faza de producţie şi pre-producţie. Standul este organizat în colaborare cu Centrul Naţional al Cinematografiei şi Institutul Cultural Român de la Berlin.