ŞCOALĂ PE BUNE Copiii finlandezi de azi vor fi profesioniştii cei mai bine pregătiţi din lume, într-o bună zi. Acestea sunt datele din programul pentru evaluarea internaţională a elevilor din Finlanda, efectuat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa (OECD). Doar 8% dintre elevii finlandezi nu termină studiile obligatorii, faţă de 30% din elevii spanioli care nu iau bacalaureatul. Pentru a găsi cheia succesului finlandez, Javier Melgarejo, psiholog şi fost director la colegiul Claret din Barcelona, a studiat acest sistem de învăţământ, timp de zece ani. Prima lui surpriză a fost să afle că până la vârsta de 4-5 ani, mai puţin de jumătate din copiii finlandezi merg la grădiniţă şi nu încep şcoala până la 7 ani. Totuşi, după doi ani, punctajul lor este mai mare decât al celorlalţi copii din ţările studiate de OECD. În primii şase ani de şcoală, la majoritatea materiilor, elevii au singur învăţător, care are grijă ca nimeni să nu fie exclus. Este un mod de a le întări stabilitatea emoţională şi siguranţa de sine. În primii cinci ani nu există note, doar calificative. Nu se caută impulsionarea competenţei şi nici comparaţiile între elevi.

MOŞTENIRE CULTURALĂ Învăţământul gratuit de la vârsta preşcolară şi până la universitate include săli de clasă, bufet, cărţi, manuale şi alte materiale şcolare, care sunt plătite doar în caz de pierdere sau deteriorare. Programul începe la orele 8.30-9 dimineaţa, până la 15.00, cu o pauză de masă între orele 12-12.30. În total sunt 608 de ore de curs la şcoala primară, faţă de 875 de ore în Spania, cu teme pentru acasă care nu sunt excesive. Succesul se datorează îmbinării a trei elemente: familia, şcoala şi resursele socio-culturale (biblioteci, activităţi de recreere, film). ”În Finlanda, 80% din familii merg la bibliotecă, la sfârşitul săptămânii”, spune psihologul catalan, potrivit căruia stimularea lecturii acasă este fundamentală. Sistemul social finlandez contribuie prin numeroase ajutoare oficiale acordate familiilor care îşi pot coordona programul de muncă cu creşterea copiilor. În Finlanda există o moştenire culturală luterană a responsabilităţii bazate pe disciplină şi efort, stimulată şi de mediul climatic care îi obligă să rămână în casă, în perioada rece. Este, totuşi, un punct comun cu alte ţări vecine, precum Suedia sau Danemarca, mai avansate economic dar care figurează câteva locuri mai în spate în clasamentul OECD. Deosebirea stă în calificarea profesorilor, mai ales la cursurile primare. ”Finlandezii consideră că tezaurul unei naţiuni sunt copiii iar pentru educaţia lor recurg la cei mai buni profesionişti din ţară”, explică Javier Melgarejo.

APRECIEREA UNEI ŢĂRI ÎNTREGI Cei mai buni docenţi predau la cursurile primare, unde se deprind elementele fundamentale ce vor sta la baza educaţiei viitoare. Se consideră că la vârsta de 7 ani, copilul este într-o fază manevrabilă, când se realizează conexiunile mentale fundamentale ce îi vor structura întreaga viaţă. Este esenţială selecţionarea dascălilor. Pentru a fi învăţător este nevoie de o medie bună la bacalaureat şi de o mare doză de sensibilitate socială, participare activă şi voluntariat. Fiecare universitate îşi selectează candidaţii printr-un interviu, pentru a estima capacitatea de comunicare şi de empatie. Se cere rezumatul unei lecturi dintr-o carte, explicarea unei teme în faţa clasei, o demonstraţie de aptitudini artistice, o probă de matematică şi alte aptitudini tehnologice, fiind cel mai greu examen din ţară! Procesul de selecţie pretinde candidatului diplome şi perioade practice. Profesorii sunt şi bine apreciaţi social în Finlanda. Este o onoare să fii învăţător la şcoala primară. Nu în ultimul rând, Finlanda alocă între 11 şi 12% din bugetul statului şi primăriilor pentru învăţământ. Este o politică inteligentă, care dă roade, fără presiunile din Coreea sau Japonia, alte ţări situate pe primele locuri în clasamentul OECD.