Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” le-a propus melomanilor, sâmbătă seară, un nou titlu de operă, tragedia donizettiană „Lucia de Lammermoor”, un spectacol de ţinută, străbătut de emoţie de la un capăt la altul. Considerat a fi o premieră, deşi a mai fost prezentat pe scena lirică de la malul mării, în aceeaşi formulă regizoral-scenografică, în urmă cu mult timp, spectacolul de sâmbătă seară a impresionat în mod plăcut publicul care a aplaudat la scenă deschisă prestaţia soliştilor. Sub bagheta maestrului Radu Ciorei, cu o distribuţie specială, alcătuită în mare parte din tineri artişti lirici şi cu un cor care s-a prezentat, şi de această dată, la înălţime, sub conducerea lui Adrian Stanache, premiera constănţeană a operei „Lucia di Lammermoor” a fost un succes.

În rolul titular şi deosebit de dificil, cel al îndrăgostitei cu destin tragic, publicul a descoperit-o pe soprana Roxana Bageac. Acesta a interpretat o Lucia suavă, care s-a remarcat atât prin calităţile vocale, cât şi prin modul în care a reuşit să transmită emoţia, impregnându-i personajului ceva din delicateţea proprie. Emoţiile Roxanei Bageac, dar şi ale publicului, au atins apogeul în actul al III-lea - scena nebuniei - când frumoasa Lucia, cu părul despletit şi mintea înceţoşată, cu rochia şi voalul de mireasă pătate de sângele nedoritului soţ, invocă numele iubitului căruia i-a jurat credinţă veşnică, Edgardo. „Cea mai dificilă scenă a fost cea a nebuniei. Contrastele de sentimente sunt cel mai greu de jucat, nu mai punem partea muzicală, care este renumită pentru complexitate”, a mărturisit, la final, Roxana Bageac.

Şi partenerul i-a fost pe măsură, interpretul lui Edgardo, tenorul Doru Iftene, impresionând prin vocea şi profesionalismul cu care şi-a construit personajul, lui revenindu-i dificila misiune de a încheia spectacolul. „Este un rol foarte dificil, în care mi-am propus să găsesc foarte mult echilibru, pentru că ajung să cânt ultimul şi trebuie să-mi păstrez energia până la sfârşit. Este un rol de tenor cu multe obstacole şi există o mare bucurie când le treci”, a spus Doru Iftene.

Deşi a interpretat un rol negativ, pe cel al lui Enrico, crudul frate al Luciei, baritonul Ionuţ Pascu s-a aflat printre favoriţii melomanilor, primele aplauze ale serii fiindu-i adresate. De asemenea, Lucia Mihalache - Alisa s-a impus prin ţinută scenică şi prin intervenţiile reuşite, remarcându-se, totodată, Bogdan Sandu - Normano, Ciprian Done - Arthuro şi Constantin Acsinte - Raimondo. Spectacolul s-a bazat pe regia artistică a lui Anghel I. Arbore, dar în redarea stărilor şi a emoţiilor s-a simţit „mâna” de regizor de teatru a Răsvanei Cernat, gesturile personajelor potenţând trăirile lor intense, redate nu doar prin intermediul vocii. Şi costumele, creaţia a lui Cătălin Arbore, dar şi decorul au contribuit la succesul premierei de sâmbătă seară.

La final, după îndelungile şi sincerele aplauze ale melomanilor, în culise, în drum spre cabine, cei doi protagonişti ai operei lui Gaetano Donizzeti, Roxana Bageac şi Doru Iftene, au fost asaltaţi de „fani”, copii şi adolescenţi, care au ţinut să primească autografe pe programul de sală.