Estul sălbatic…

Ziarul ”Telegraf” din 22 ianuarie a.c. a oferit, în exclusivitate, una dintre ”cheile” misterioaselor afirmaţii făcute de directorul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), Mohammed ElBaradei. Într-un interviu acordat unui ziar arab de limbă engleză, la începutul lunii ianuarie a.c., înaltul oficial AIEA avertiza că organizaţiile teroriste ar putea îndeplini un mega-atentat, folosindu-se de traficul cu materiale radioactive din România. Practic, ElBaradei acuza starea de insecuritate nucleară din patru state: România, Ucraina, Kazahstan şi Uzbekistan. Scandalul izbucnea la puţin timp după ce cotidianul nostru publica un articol în care dezvăluia că ”tritiul recuperat la Centrala Nuclear-Electrică Cernavodă poate să deservească arsenalele strategice militare, deoarece, ca formă radioactivă a hidrogenului, tritiul este folosit pentru amplificarea exploziilor bombelor termonucleare”. După numai cîteva zile, articolul a devenit “material de lucru” pentru una din şedinţele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În acelaşi timp, este demn de menţionat că declaraţiile virulente ale oficialului AIEA au survenit într-un context de festivism mioritic, în care autorităţile româneşti se întreceau în anunţuri referitoare la dezvoltarea programului nuclear autohton. Prin declaraţiile sale, oficialul AIEA decredibiliza, în cinci minute, pretenţiile de „oază de stabilitate” regională pe care un Traian Băsescu, de exemplu, le are pentru România. Aliniată lîngă trei state (Ucraina, Kazahstan şi Uzbekistan) pe care Occidentul le priveşte oricum ca pe un „Est sălbatic”, România a primit, astfel, o nouă lovitură: se ştia la Bruxelles că este neguvernată, iar acum, iată, a devenit şi nesigură. Afirmaţiile lui ElBaradei confirmau că problematica securităţii nucleare din România implică multe elemente care, prin lipsa de transparenţă a autorităţilor, pot trezi frecvent suspiciuni.

Afaceri cu clanurile Smirnov şi Guşan

De ce a ales ElBaradei să exemplifice periculosul risc terorist cu o ţară (România) care nu a raportat în ultimii 17 ani niciun caz de trafic cu materiale radioactive? Din informaţiile noastre, declaraţiile lui ElBaradei aveau, printre altele, o importantă conexiune cu activitatea Combinatului Metalurgic Rîbniţa, aflat pe teritoriul aşa-numitei Republici Transnistrene şi cu faptul că unele societăţi comerciale româneşti întreţin fructuoase relaţii de afaceri cu transnistrenii. Ruşinosul troc comercial are loc în pofida faptului că Republica Transnistreană nu este recunoscută nici de Uniunea Europeană, nici de Statele Unite, iar conducătorii lor au interdicţie de intrare pe teriotriul UE şI SUA. În plus, surse din serviciile secrete ale Republicii Moldova precizează că la Combinatul metalurgic Rîbniţa au fost depozitate sau folosite în producţia de oţel, după accidentul nuclear din localitatea ucraineană Cernobîl (1986), cantităţi importante de materiale cu potenţial radioactiv. Transportul acestor materiale către Transnistria a început în anii ’90 cînd, pe fondul lipsei acute de comenzi şi a destrămării pieţei tradiţionale a fostului URSS, conducerea Combinatului a acceptat depozitarea, respectiv prelucrarea de materiale aduse de la locul accidentului nuclear. ”Prin imprudenţă”, astfel de materiale radioactive au ajuns, în cantităţi mari, în România, prin operaţiuni comerciale. Conform surselor noastre, 55 de companii din România, cu sediul în Suceava, Rădăuţi, Bucureşti, Botoşani, Buzău, Braşov, Slănic Moldova, Iaşi ş.a. întreţin, cel puţin din anul 2000, relaţii de afaceri cu aşa-numita Republică Transnistreană. Sursele noastre suţin că societăţiIe afiliate gigantului Şerif SRL (controlat de clanul transnistrean Smirnov, de ucraineanul Viktor Guşan şi de găgăuzul Illya Kazmaly), cum este Tirotex, derulează nestingherit contracte cu Anamaria Impex SRL din Huşi, iar altele (precum Laminorul SA Brăila, Bio-ST SRL Suceava, Oron SRL Galaţi, Trefo SA Galaţi) importă masiv onduleuri de azbociment, încălţăminte, corniere şI oţel beton şi multe altele. Printre zecile de societăţi comerciale care sfidează legislaţia comunitară se numără şi o firmă constănţeană. În anul 2000, firma Tehno Trade, cu sediul în Zona Liberă Constanţa, a importat din localitatea Coşniţa, situată tot pe teritoriul Transnistriei, marfă în valoare de aproape 10.000 de dolari americani. Firma a fost radiată în 2006 şi avea un număr mediu de… 1 angajat. Alte firme din zonă au lucrat, însă, direct cu faimosul Combinat Metalurgic Rîbniţa. (Vom reveni.)