MARE BUSINESS, BOSS! Aproape două treimi dintre companiile care activează în piaţa locală sunt reticente să colaboreze cu băncile, iar managerii lor afirmă că nu ar contracta un credit nici în ruptul capului, indiferent cât de mică ar fi dobânda, arată un sondaj făcut de tata și mama bancherilor, Banca Națională a României (BNR). Astfel, 57% dintre companii nu ar lua un credit în lei, iar 62% nu s-ar împrumuta în valută, indiferent de cost; probabil nici dacă dobânda ar fi zero, pentru că pur și simplu nimeni nu pare că vrea să mai aibă ceva de-a face cu bancherii români și clauzele lor abuzive. Sondajul BNR are relevanță, fiind bazat pe răspunsurile a peste 10.500 de companii nefinanciare, dintre care 85% întreprinderi mici și mijlocii (IMM). Datele BNR mai arată că puținele firme care ar apela totuși la o finanțare bancară ar accepta o dobândă maximă de 3% (la finele lui mai, dobânda medie în cazul finanțărilor corporate ajungea la 4% pe an) - „Doar 13% dintre companii ar accepta o rată a dobânzii între 3 şi 5%, pentru un credit în lei, şi doar 6% ar fi de acord să ia un credit în euro cu dobândă similară“. Soldul creditelor în lei și euro acordate companiilor ajungea la 108,4 miliarde euro, la finele lui mai 2016, în stagnare față de anul precedent.

EXPLICAȚII Care să fie cauza? Sau, mai bine zis, care să fie cauzele? Multe și (nu foarte) mărunte. Recent, Protecția Consumatorilor a finalizat un control tematic la toate băncile, ca să vadă cine are și cine n-are clauze abuzive în contracte; cu o singură excepție notabilă, s-a constatat că TOATE băncile au clauze abuzive, potrivit avocatului Gheorghe Piperea - „Ca să reziste presiunilor, ANPC trebuie pusă de urgență sub controlul direct al Parlamentului. Și, la fel de urgent, Autoritatea trebuie să primească bani și resurse umane capabile să facă față războaielor judiciare care urmează“. Pe de altă parte, băncile au fost mult, mult mai interesate să joace în ligă cu statul român. Mai exact, în două ligi. Prima este piața titlurilor de stat sau finanțarea datoriei publice. La fiecare licitație organizată de Finanțe, bancherii s-au călcat în picioare să crediteze statul, oferind de 2 - 3 ori mai mulți bani decât se cerea. A doua este subvenția Prima Casă. De ce să riști cu credite normale, când poți pasa toate grijile în poala statului? O strategie păguboasă, din câte se pare. Randamentele titlurilor de stat au scăzut sub 1%, iar bugetul Primei Case s-a epuizat. Zero business în rest. Și așa o să rămână.