Alegerile europarlamentare s-au încheiat în acorduri jalnice. După momentul cu pricina, ne-am înghesuit deja pe ultimul loc în Europa! A fost o campanie fără glorie. Cota ridicată a absenteismului de la urne reprezintă un usturător vot de blam pentru întreaga noastră clasă politică. În acest context, sînt de-a dreptul caraghioşi cei care se împăunează singuri cu tot felul de laude de sine şi cu succesuri inventate. Aiurea! Alegerile europarlamentare de la noi au fost un soi de comedie cu un final amar. Dar, conform unui vechi obicei strămoşesc al politichiei autohtone, parodia procentajelor şi a voturilor glorioase începe de-acum încolo. În tonul parodiei de care vorbeam se înscrie şi atitudinea lui Emil Boc, liderul mascat al PD-L, care, în seara finală, aproape că cerşea votul de aur. Credea domnia sa că o să se repete scena cu para mălăiaţă de la ultimele alegeri generale! E drept, atunci, dacă îmi aduc eu bine aminte, un candidat zgomotos s-a dat cu fundul de pămînt ca să ne convingă pe deplin că dumnealui este victima unei mari fraude electorale. Pentru că i-a ţinut şmecheria cu “Hoţii”, care hoţi nu au fost dovediţi nici pînă în ziua de astăzi!, candidatul zgomotos a ajuns preşedintele României. De data aceasta, ca să dea un imbold electoral PD-L şi fiicei sale, o eroină independentă, Traian Băsescu s-a căţărat pe spatele armatei, şoptindu-i la ureche dulci şi nemuritoare promisiuni prezidenţiale. Spuneam că parodia procentajelor şi a voturilor glorioase abia începe. În toate partidele, vine, cum s-ar spune, ora bilanţului final. Ca atare, vom asista la noi cafturi politice. Rivalitatea, evident, pe tema alegerilor europarlamentare, dintre PD-L şi PSD se stinge uşor. Pînă la prezidenţiale, urmează partea a doua consacrată comisariatului european. Referindu-se la această chestiune, deunăzi, preşedintele Băsescu şi-a suflecat mînecile ca să-şi arate din nou muşchii. Ne-am liniştit şi în această privinţă. Mingea se află tot în terenul lui, că aşa-i în tenis! Ca să nu ne facem griji politice, a subliniat că viitorul comisar european va fi desemnat pe baza criteriilor profesionale. Ca în cazul Noricăi Nicolai? Dacă da, ştim povestea de la cap la coadă. În PD-L, urmează o lungă perioadă dedicată deconturilor politice. Intră în scenă fitiliştii de partid. Şi, slavă Domnului, la Constanţa sînt destui. Cei care au stat pe margine vor continua să chibiţeze. Intuiesc că acolo unde partidul nu a realizat scorul dorit, insuccesul va fi decontat prin succesul Elenei Băsescu. Într-un fel, înscrierea rapidă în PD-L a fiicei preşedintelui, după “triumful” la europene, este o mişcare benefică pentru liderii unor organizaţii judeţene sau municipale. Cei mai mulţi dintre ei vor spune că au fost preocupaţi mai mult de zestrea electorală a Elenei Băsescu decît de soarta filialei pe care o păstoresc! Este oarecum imoral să destitui un preşedinte de organizaţie care şi-a pus credibilitatea în joc pentru fiica preşedintelui, nu-i aşa? Cert este că Elena Băsescu a devenit colacul de salvare al celor care nu şi-au îndeplinit norma. Dată fiind situaţia creată, liderii cu musca pe căciulă au lansat propria lor matematică, luînd de bază voturile atribuite Elenei. Este şi cazul deputatului Zanfir Iorguş, mentorul PD-L Mangalia. Cu toate acestea, fitiliştii europarlamentarelor sînt gata de start. Cei mai nerăbdătorii par a fi exponenţii fitilelor din PD-L Constanţa. De altfel, sînt cunoscute jocurile de culise regizate de cei care pun de multă vreme la cale înlăturarea lui Mircea Banias din funcţia de preşedinte interimar. În PNL este posibil ca fitiliştii să-i reactiveze pe cei care cred că au în raniţa lor bastonul de preşedinte al organizaţiei judeţene. Pretenţiile de la nivel central din PSD nu se justifică. Schimbările din PRM Constanţa, după destituirea lui Ion Anghel de la judeţ, sînt de bun augur. În PC, partid care se confundă cu liderul său Ion Mincă, nu se întîmplă nimic de multă vreme… Aici, după cum am constatat, pînă şi fitiliştii şomează!