Cazul lui Andrei Plăcintă, fiul senatorului PDL Sorina Plăcintă a fost extrem de mediatizat, mai ales că fapta pentru care a fost reţinut în arest s-a petrecut cu violenţă. Cu toate acestea, instanţa Curţii de Apel Bucureşti (CAB) arată în motivarea deciziei de eliberare a lui Andrei Plăcintă că, deşi indiciile temeinice conturează săvârşirea de către acesta a unor infracţiuni grave, nu sunt probe certe din care să rezulte că lăsarea lui în libertate ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, în aceeaşi motivare a instanţei se spune că în decizia de eliberare din arest a lui Andrei Plăcintă au fost luate în considerare vârsta fragedă, educaţia şi instrucţia primite de acesta şi statutul socio-profesional al părinţilor, care îl susţin permanent, arătând că, în aceste condiţii, nu este indicată o ruptură de mediul familial. Cu alte cuvinte, orice fiu de demnitar poate comite infracţiuni cu violenţă, pentru că, oricum, judecătorii iau în considerare statutul socio profesional al părinţilor. Dar oare ce se întâmpla dacă în locul lui Andrei Plăcintă era fiul unui lucrător în uzină sau fiul unui funcţionar în administraţia publică locală? Dacă părinţii lui Andrei Plăcintă au fost îndeajuns de avuţi pentru a-şi educa odrasla prin străinătăţuri, instanţa luând în considerare acest lucru, lucrătorul în uzină sau funcţionarul nu ar fi avut acei bani pentru a-şi trimite copiii la studii în străinătate, având în vedere salalriile de mizerie pe care Guvernul le-a stabilit. Copiii acestor oameni ar fi urmat şcolile publice din România, şi cu siguranţă nu s-ar fi bucurat de un tratament asemănător din partea judecătorilor. Motivarea instanţei a fost făcută publică abia ieri, la aproape două luni de la luarea acestei decizii. Nimeni nu poate judeca deciziile unor judecători, însă ne putem pune întrebarea dacă sunt suficiente garanţii că Andrei Plăcintă nu este un pericol public?