Banca Naţională a României (BNR) s-a abţinut în 2008 să anunţe public că doreşte un acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), pentru că era un an electoral, dar experţii băncii centrale considerau că este absolut necesar, a declarat ieri consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu. El a precizat că răspunde unei întrebări care s-a tot vehiculat în mass-media în ultimii ani, referitor la faptul că BNR nu a vorbit nimic despre FMI, iar la începutul lui 2009 s-a aşezat imediat la masă pentru a parafa acordul. „În 2009 - 2010, când în România s-a resimţit puternic recesiunea, consumul a scăzut drastic şi era nevoie de o cârjă pentru a-l sprijini, iar banii de la FMI au venit să astupe un gol. Înainte de criză, am avut cinci ani cu un surplus de fonduri, când în ţară intrau 20 miliarde euro din străinătate. Aveam şi o vorbă la BNR - Doamne fereşte să nu ne înecăm în butoiul cu miere! Tot veneau bani şi nu ştiam ce să facem cu ei. După 2008, graniţele s-au închis şi n-a mai venit nimic. În lipsa unui acord cu FMI, România s-ar fi aflat într-o situaţie catastrofală”, a spus Vasilescu. El a amintit că România a avut numai două încetări de plăţi în timpul relaţiei cu FMI şi/sau Banca Mondială - una în 1932, din cauza crizei, şi alta în 1982, când am împrumutat bani să facem industrie dar n-am putut să rambursăm. În 1982, Ceauşescu se angaja să plătească în zece ani toată datoria, dorind să rupă relaţia cu Fondul; pentru a acoperi o parte din datorie, BNR a trebuit să vândă aur din rezervă.