IA TE UITĂ! Fondul Monetar Internațional (FMI) a greșit în 2010 când a cerut guvernelor din întreaga lume să adopte politici de austeritate atât de repede, după criza financiară din 2008, pentru că a lăsat tot efortul de a sprijini creșterea economică în sarcina băncilor centrale, se arată într-un raport publicat ieri de Biroul Independent de Evaluare (IEO), un organism din interiorul FMI. IEO notează că FMI a jucat un rol crucial în combaterea crizei, în perioada 2008 - 2009, când a cerut țărilor puternic industrializate să introducă stimulente fiscale pentru relansarea activității economice. În schimb, recomandările formulate în 2010 pentru adoptarea de măsuri de austeritate în cele mai mari economii s-au dovedit a fi incorecte, dată fiind relansarea modestă a economiei mondiale - „Sfatul FMI privind consolidarea fiscală s-a dovedit a fi unul prematur pentru marile economii avansate, în condițiile în care prognozele de creștere s-au dovedit a fi mult prea optimiste. De asemenea, Fondul nu și-a modificat recomandările în funcție de circumstanțele specifice fiecărei țări și accesul la finanțare atunci când a recomandat fie expansiune, fie consolidare“. În cazul României, rețeta a fost simplă - austeritate gravă rău de tot, plus un credit de 20 miliarde euro și alte două acorduri de pază și protecție. Bine de știut e că Fondul n-a vrut să majoreze TVA, inițiativa fiind 100% a „celui mai bun ministru de Finanțe din UE“ Gheorghe Ialomițianu. Totuși, FMI a blocat în repetate rânduri legea falimentului personal, considerând că românii sunt prea hoți ca să li se ofere protecție în fața rechinilor, adică bancherilor. Paradoxal, același FMI a recomandat insolvența personală Guvernului de la Budapesta, vânzând-o drept cea mai bună armă împotriva expansiunii agravante a creditului neperformant.

PRO ȘI CONTRA După publicarea raportului IEO, directorul general al FMI, Christine Lagarde, a spus că, în 2010, ea însăși a fost unul dintre susținătorii măsurilor de austeritate. La acea dată, Lagarde era ministru de Finanțe al Franței. „Pe baza informațiilor și prognozelor de creștere disponibile în 2010, cred că sfatul dat economiilor cu o creștere rapidă a poverii datoriilor să se îndrepte spre consolidare fiscală a fost unul corect“, a punctat Lagarde. Potrivit IEO, sprijinul oferit de băncile centrale, care au combinat dobânzile apropiate de zero cu achizițiile de active, a fost crucial după criză, dar nu a putut să se substituie în întregime politicilor bugetare ale statelor - „Numeroși analiști și lideri politici au subliniat că o combinare a politicilor expansioniste pe plan monetar și bugetar ar fi fost mai eficientă pentru a stimula cererea“.