RÂSU’-PLÂNSU’ CU FMI „România este vulnerabilă la şocuri, pentru că are cea mai mare rată a creditelor neperformante din regiune”. Te-ai aştepta să zică oricine chestia asta, în niciun caz Fondul Monetar Internaţional (FMI). Ce-i drept, este adevărat ce zic experţii în cel mai recent raport al instituţiei de la Washington, însă ipocrizia verdictului este uriaşă. De ce? Pentru că acelaşi FMI a refuzat categoric introducerea unei legi a falimentului personal în România, pe motiv că n-am fi suficient de civilizaţi şi corecţi pentru a beneficia de protecţie împotriva creditorilor. Culmea, în Ungaria, ţară cu o rată a creditelor neperformante apropiată de a noastră, FMI a vândut falimentul personal drept „singura şansă de a revigora segmentul bancar şi, implicit, creditarea”. La unguri se poate, la noi - nu. Şi astfel, românul rămâne singurul „european” (ha, ha - n.r.) pe care creditorii îl pot mânca de viu. Statul îşi măreşte datoria publică, rostogoleşte rate şi comisioane, zice că n-are, majorează o taxă, două, o sută, scapă. Firmele (încă) se pot ascunde facil în insolvenţă, fentându-i pe creditori, iar băncile caută salvare de la stat. Doar românul obişnuit, care plăteşte taxe, care merge la muncă, care trăieşte sau supravieţuieşte aici, n-are nicio scăpare. Dacă nu-ţi mai poţi plăti ratele, te-ai scos. Ţi se iau imediat casa, maşina, mâncarea şi salariul, de nu mai ştii pe unde să fugi.

NEPĂSARE FMI răsuceşte însă şi cuţitul în rană, subliniind cât de gravă este situaţia creditului neperformant - „România are o rată de neperformanţă mai mare decât Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Moldova, Croaţia... (şirul continuă cu încă 12 state, dar ce sens are să le enumerăm?). Ba mai mult, România a avut şi cea mai mare creştere din 2011 până acum”. Conform celui mai recent raport al Băncii Naţionale a României, ponderea creditelor neperformante a sărit de 21% după primele nouă luni ale anului, triplându-se faţă de 2009. Potrivit şefului Direcţiei Juridice a BNR, Alexandru Păunescu, volumul creditelor acordate de bănci firmelor aflate în insolvenţă sau faliment este considerabil (23,6 miliarde lei). „Volumul creditelor restante generate de firmele în cauză este de 19,9 miliarde lei, respectiv 84% din totalul restanţelor de peste 90 zile”, adaugă Păunescu. Având în vedere că, în ultimii cinci ani, 85% dintre firmele care au intrat în insolvenţă au sfârşit în faliment şi că doar 1,1% dintre ele s-au reorganizat, nu poţi decât se te întrebi de ce băncile continuă să le crediteze. Procentul de 1,1% poate fi pus însă tot pe seama autorităţilor şi FMI. Dacă Fondul s-ar fi ţinut de ai noştri să restructureze companiile de stat, mediul privat ar fi avut modele şi n-ar mai fi confundat insolvenţa cu falimentul. Dar câte companii controlate de stat s-au restructurat cu succes în ultimii 20 şi ceva de ani? Zero, una? Cam aşa ceva.