Foamea-n gît este un personaj complet al politichiei noastre. E prezent pretutindeni. Activ, băţos şi cu o foame permanentă de lup. Individul nu trebuie confundat cu mafoamea de la bufetul Parlamentului, care bagă în el, de-a valma, micul dejun, prînzul şi cina. Toate într-o singură repriză. Lui foamea-n gît i se lipesc ochii de listele pentru alegerile parlamentare. În faţa lor, precum cîinele lui Pavlov salivează din abundenţă. Îl stimulează forma apetisantă a politichiei, care, ştim cu toţii, a căpătat forma unui ciolan. Individului, unul cu un profil aparte în materie de interes, îi curg mucii după trocuri politice şi înţelegeri care să-l avantajeze. Deşi face pe moralul, mişcîndu-se, evident, în blana lupului moralist, este în stare de orice nemernicie ca să-şi satisfacă pofta de putere şi de parvenire rapidă. La nevoie, mă refer la nevoile lui personale, îşi scoate partidul la mezat şi-l face de două parale. Foamea-n gît e bolnav cu glanda puterii. Pur şi simplu, din cauza deselor crize de personalitate, nu mai suportă o funcţie oarecare! Lui foamea-n gît îi place să fie recunoscut în postura de buric al politichiei, tîrgului sau, mă rog, ceva pe aproape... Are, totuşi, în anumite privinţe, simţul măsurii, pentru că ştie foarte bine cine este, la ora actuală, buricul naţiunii sau cel mai iubit buric al poporului. Ca atare, nu se rupe în figuri pe subiectul ăsta. Foamea-n gît a început prostituţia politică prin şcoli, creşe şi alte locaţii. Cu gîndul la un mandat de patru ani pentru ciolan, se manifestă ca la Buftea. Pune în scenă figuri şi piruete. Ca să impresioneze electoratul, pozează în casnic şi om al muncii. Foamea de putere este greu de potolit. Cu cît ai mai mult, zice cineva, cu atît nu te saturi! Ca să-şi vadă interesul şi fesul, foamea-n gît iese la drumul mare şi promite că face şi drege. Sînt unii în politică de 18 ani şi tot nu se mai satură! La ăştia, foamea în gît a devenit cronică. Stau cu guşa plină de mălai, că doar mălaiul este baza, şi se plîng că nu au după ce bea apă! Aşa e, dar, în schimb, au după ce bea şampanie de lux. E cîte unul care se vaită tot timpul că nu a pus, de ani de zile, strop de apă în gură, sugerînd că i s-au uscat buzele. Dar, şmecherul, nu precizează că lui îi stă în gît apa de la robinet, fiind mare consumator de “Evian”. Foamea-n gît a intrat în lupta pentru un loc în viitorul guvern. Chiar dacă partidul său nu are şanse să preia puterea, foamea-n gît se şi vede prim ministru! Dumnealui e rupt total de realitatea înconjurătoare sau, cu siguranţă, la el acasă, cultul personalităţii a întrecut, într-o manieră grosolană, măsura! Foamea-n gît are o poftă de putere ieşită din comun. Ar hali pe toată lumea. Adevărul este că e foarte lacom şi cîrpănos. Cînd se împart ciolanele politichiei, se aşează peste ele şi strigă ca unul lovit de streche: ”Eu, eu, doar eu, sînt ale mele!” Foamea-n gît trăieşte o mare deziluzie personală. De cîte ori se uită în oglindă, constată că i-ar fi stat foarte bine ca dictator. “Eu, eu, doar eu conduc ţara!” Pe de altă parte, regretă că nu are mai multe braţe. I-ar fi plăcut, desigur, să joace de unul singur rolul caracatiţei din economia naţională. Cînd sînt prea mulţi, se ştie, afacerile murdare transpiră. Din acest punct de vedere, foamea-n gît militează pentru respectarea regulilor principale de igienă mafiotă.