România este pe locul 12 în topul ţărilor ameninţate de o foamete mondială. Dacă în cazul unor ţări africane, în a căror companie ne aflăm în clasament, lipsa unei producţii interne, care să acopere consumul populaţiei, ar fi de înţeles, situaţia în care a ajuns România poate fi considerată bizară. Conform preşedintelui Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, Viorel Matei, o agricultură autohtonă, care ar introduce ultimele tehnologii, ar putea hrăni peste 80 de milioane de locuitori, însă şi fără acestea România producea în exces: “Chiar şi fără aceste tehnologii, România era o ţară exportatoare până în anul 1995. Asta se vede din statistici. Nu depindeam de importuri. În 1988, aveam o producţie de 8,5 milioane de tone de grâu la hectar, iar în 2009 aveam 2,4 tone la hectar. La roşii aveam o producţie naţională de 2,1 milioane tone în 1984, iar în 2009 a ajuns la 0,75 milioane tone”. Însă lipsa unei strategii de durată ne-a transformat într-o ţară dependentă de importuri, de producţia la nivel mondial. Un plan bine pus la punct ar fi avut ca prioritate întreţinerea reţelei de irigaţii pe care România o avea la începutul anilor ‘90, ca variantă alternativă la precipitaţiile care, chiar şi într-o climă temperată, nu cad când trebuie pentru dezvoltarea unor culturi agricole în mod optim. Din păcate, sistemul de irigaţii public din România este la pământ, fiind ameninţat cu dispariţia totală din cauza legilor proaste sau inexistente şi a tarifelor prea mari pentru care cei interesaţi să apeleze la el. Soluţii ar fi, dar parcă nu se vrea aplicarea lor... O variantă pentru ieftinirea preţului ar fi ca energia electrică utilizată în irigaţii să fie livrată la preţ de producător către Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF), cea care este responsabilă pentru sistemul public de irigaţii. Aceasta pentru că ANIF primeşte curent electric ca orice consumator casnic, chiar dacă irigaţiile sunt fundamentale pentru un domeniu strategic. Dar, conform Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), energie la preţ de producător primesc în România numai cei care au în proprietate linii de transport pentru energia electrică sau se ocupă de întreţinerea reţelelor de transport al energiei electrice... O altă soluţie ar fi acordarea de subvenţii, dar MADR a precizat că nu este posibil acest lucru, deoarece se încalcă angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la UE. În aceste condiţii, un fermier poate ajunge să plătească şi peste 2.000 de lei pentru irigarea unui hectar de teren, potrivit directorului tehnic al ANIF Dobrogea, Adrian Bolma, un tarif pe care, evident, extrem de puţini şi-l permit.

SE FURĂ, DAR ASTA E. Elemente ale sistemului de irigaţii se fură intensiv, dar răspunsul MADR este că nu există o lege care să sancţioneze pe cei vinovaţi, prevederile privind achiziţionarea de la persoane fizice a metalelor neferoase, a aliajelor acestora şi a deşeurilor neferoase aplicându-se până la data de 31.12.2007. Iar cum Ministerul Industriei, iniţiatorul actului normativ, nu a modificat acest termen, nimeni nu şi-a mai bătut capul. Exemplul celor de la SC „Transelectrica” SA , care au semnat de-a lungul timpului mai multe protocoale de colaborare cu Inspectoratului General al Poliţiei Române pentru prevenirea furturilor de materiale şi echipamente ale reţelelor de transport de energie electrică, nu a putut fi urmat de MADR...

SISTEM ACCESIBIL DOAR CU ACORDUL PROPRIETARILOR DE TEREN. Sistemul de irigaţii public aflat sub terenurile retrocedate proprietarilor de drept este gestionat de ANIF. Însă pentru a putea executa lucrări de întreţinere sau intervenţii, trebuie cerut acordul proprietarilor. În locul unei legi care să favorizeze intervenţiile specialiştilor, o bună relaţie cu autorităţile locale şi cu deţinătorii de teren a împiedicat, până acum, apariţia unor conflicte. “Proprietatea e proprietate. Trebuie cerut acordul deţinătorilor de terenuri pentru lucrările de întreţinere pe care le executăm înainte de startul campaniei agricole. Probleme pot apărea în cazul unor intervenţii făcute în timpul campaniei, care ar duce la distrugerea recoltei de pe suprafaţa respectivă. Însă noi avem o bună relaţie cu proprietarii şi cu factorii de decizie din teritoriu, deci nu au apărut conflicte. La cum stau lucrurile pe la noi, chiar ne-am dori să avem probleme cu accesul pe terenurile oamenilor, ar însemna că avem o reţea extinsă de irigaţii”, a declarat directorul tehnic al ANIF Dobrogea. Aşadar, dacă cei cu putere de decizie vor dori rezolvarea problemelor prezentate mai sus, poate nu o să mai stăm la mila Cerului şi a fluctuaţiilor pieţei internaţionale alimentare.