Într-o societate în care praful uitării pare să se aştearnă peste valorile perene, iar „economicul” trasează evoluţia lucrurilor, a fi creator a devenit mai mult un act de curaj, decât un exerciţiu de vocaţie. Fără a fi mediatizaţi, artiştii şi oamenii de cultură încearcă să susţină pulsul normalităţii, convinşi că într-un viitor (apropiat sau mai îndepărtat) lucrurile se vor reaşeza pe făgaşul normal. Până atunci, nu le mai rămâne decât să facă ceea ce ştiu ei mai bine: să creeze, în pofida crizei economice. Este şi cazul scriitorilor constănţeni, reuniţi în filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, care continuă să creeze poezie şi proză, să-şi lanseze volumele şi să se întâlnească - într-un cadru restrâns, e drept - cu cititorii.

„În anul 2012, au apărut mai multe volume de poezie şi proză. A fost un an mai bogat în lansări de carte şi în întâlniri cu scriitorii. Ceea ce este important este faptul că site-ul Filialei Dobrogea a USR a asigurat mai multă vizibilitate membrilor filialei. De exemplu, Ştefan Caraman din Tulcea şi-a lansat cărţile în mai multe oraşe din ţară, inclusiv în Capitală, la fel ca şi Amelia Stănescu, care a mers şi la Târgul Gaudeamus. De asemenea, şi eu am lansat romanul „Vacanţele preşedintelui” nu doar la Constanţa”, a spus preşedintele Filialei Dobrogea a USR, conf. univ. dr. Cristina Tamaş.

Anul acesta, vor avea loc şi alte evenimente editoriale, dar se vor organiza şi alte manifestări, printre care întâlniri cu studenţi de la universităţile constănţene, acordarea premiilor USR Dobrogea, pe anul 2012, concursuri literare, precum şi mai multă vizibilitate a membrilor filialei în ţară.

Referitor la conflictul care s-ar naşte între scriitor şi latura materială, dr. Cristina Tamaş, autoare de carte, la rândul ei, a precizat: „Eu cred că scrisul înseamnă pasiune şi vocaţie şi consider că majoritatea scriitorilor sunt oameni foarte modeşti, care nu se gândesc decât la bucuria pe care o pot face semenilor prin transmiterea unui gând, a unei trăiri, a unei experienţe de viaţă. Foarte puţini scriitori, mă refer la cei contemporani, s-au îmbogăţit din scris. De fapt, pentru scriitor nici nu cred că primează aspectul material, cât bucuria de transmite un mesaj, un fel de „bouteille a la mer” (n. r. sticlă aruncată în mare) peste timp”.