Artistul plastic Otto Constantin, născut în oraşul Constanţa, solidarizează, prin pictura sa, tradiţionalul românesc şi valorile umane. Picturile lui Otto par atât de simple şi totodată, atât de complexe, ele comunicând o realitate arhaică trecută prin filtrul sensibilităţii sale. Păstrându-şi farmecul şi prospeţimea, lucrările tânărului artist uimesc prin expresivitate plastică. Otto a oferit cotidianului „Telegraf” un interviu din care prezentăm, astăzi, cea de-a doua parte.

Reporter (R.): Cum vă simţiţi când pictaţi?

Otto Constantin (O.C.): Când pictez, mă simt fericit. Foarte puţine lucruri fac omul fericit, restul cred că sunt plăceri.

R.: În ce măsură contează pentru dvs. aprecierile sau criticile altora?

O.C.: Aprecierile mă motivează. Şi criticile sunt indicate, lumea observă din exterior ceva ce poate ţi-a scăpat, deci te ajută.

R.: Pe cine aveţi ca model, din spaţiul cultural naţional sau internaţional?

O.C.: Sunt foarte mulţi artişti pe care îi respect. O să precizez doar câţiva: Constantin Brâncuşi, Nicolae Grigorescu, Marc Chagall, Pablo Picasso, Rembrandt şi Stan Ioan Pătraş, creatorul Cimitirului Vesel de la Săpânţa.

R.: Ce părere aveţi despre tendinţa actuală în pictură?

O.C.: Mi se pare că mulţi artişti nu se mai implică sufleteşte. Unii încearcă doar să şocheze. Dar cred că suntem pe drumul cel bun, cât timp rezonăm cu ceea ce facem.

R.: Care sunt gândurile dvs. pentru oameni şi artă ?

O.C.: Cred că ar trebui să fim noi înşine şi să încercăm să ne depăşim mereu. Dacă lucrezi mult, vei avea şi rezultate. Trebuie să fim dispuşi să facem sacrificii, să nu ne descurajăm, numai aşa putem reuşi.