O mare parte din fondurile destinate programelor pentru persoane cu handicap nu sînt absorbite de direcţiile pentru asistenţă socială care depun proiecte viabile. Potrivit unui raport realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP), în 2005 au fost lansate mai multe programe de interes naţional pentru persoanele cu dizabilităţi, însă cele trei milioane de lei alocaţi pe 2006, 2007 şi 2008 s-au întors la bugetul de stat pentru că beneficiarii, direcţiile de asistenţă socială, nu au scris proiecte viabile. Reprezentantul IPP, Elena Iorga, a declarat că unele surse de finanţare nu sînt adecvate în totalitate obiectivelor de creştere a calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi. În această categorie se încadrează o serie de priorităţi din programele operaţionale care continuă să finanţeze centrele rezidenţiale mari pentru persoane cu dizabilităţi, un obiectiv opus angajamentelor României de reformă în acest domeniu. Un alt exemplu este Programul de Incluziune Socială, finanţat din împrumutul contractat de Guvernul României de la Banca Mondială, în 2005, aflat în derulare în prezent. Acest program a suferit numeroase modificări în termenii şi condiţiile de eligibilitate, în timp ce beneficiarii eligibili, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, continuă să reclame numeroase neclarităţi în ce priveşte gestionarea acestui program, susţin autorii raportului. \"Direcţiile generale de asistenţă socială au depus 12 propuneri de proiecte, trei sferturi dintre acestea fiind aproape identice, nefiind adecvate nevoilor sociale din aceste judeţe. De exemplu, toate erau pentru 84 de beneficiari\", a afirmat Elena Iorga. De asemenea, în timp ce unele judeţe nu au accesat deloc bani pentru sectorul asistenţei sociale pînă la sfîrşitul anului 2008, cum este cazul judeţelor Galaţi, Giurgiu, Brăila şi Teleorman, în altele există riscul ca anumite proiecte să fi beneficiat de finanţări duble, în absenţa unui control şi a unei coordonări multi-anuale din partea autorităţilor statului, cum ar fi Ministerul Muncii şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH). Specialiştii susţin că ar exista în medie câte patru astfel de centre de reabilitare în fiecare judeţ, izolate de comunitate, care oferă, în cel mai bun caz, doar condiţiile minime de supravieţuire. \"Persoanele cu dizabilităţi intelectuale sînt singurele condamnate să trăiască în instituţii închise, fostele cămine spital, fără o hotărîre judecătorească. S-au pus termopane la aceste instituţii la 50 de kilometri în pustiu, dar alţii hotărăsc ce mănîncă, cu ce să se ocupe. De fapt, ei se învîrt prin săli fără a avea ce face. Dacă am sta acolo o lună, toţi am avea nevoie de medicaţie\", a declarat Laila Onu, directorul Fundaţiei \"Pentru Voi\". Pe de altă parte, expertul independent Theodora Bertzi, fost secretar de stat pe asistenţă socială în Ministerul Muncii, a declarat că este nevoie de o mai bună colaborare cu ONG-urile din domeniu, în care sînt specialişti care lucrează cu astfel de persoane.