REGIILE STATULUI, SUB PRESIUNE Firmele cu capital de stat şi regiile autonome pot intra în incapacitate de plată, dar trebuie să achite cheltuielile curente, potrivit noului Cod al Insolvenţei, adoptat miercuri de Guvern, prin OUG. „Niciun Guvern nu a avut curaj să ia o asemenea decizie. Până acum, insolvenţa era doar pentru mediul privat. Noi am decis că trebuie să existe presiune şi asupra companiilor de stat, să fie forţate să se eficientizeze. Ăsta este scopul, la urma urmei. Decizia a fost una politică”, a declarat ieri ministrul delegat pentru IMM, Turism şi Mediu de Afaceri, Maria Grapini. Potrivit actului normativ, firmele vor putea sta în insolvenţă cel mult 12 luni, şi nu trei ani, cât era termenul anterior. „Cererea principală din partea mediului de afaceri a fost scurtarea procedurii. În opinia mea, un an este suficient. Firma poate trece apoi în faliment; nu este ceva groaznic, ci un nou start - îţi salvezi bunurile pe care le mai ai şi porneşti un alt business. Nu trebuie să stai trei ani, timp în care epuizezi toţi banii, iar apoi nu mai poţi face nimic”, a explicat Grapini. Noua Lege a Insolvenţei mai prevede că, din momentul începerii procedurii, companiile vor fi scutite de penalităţi şi datorii istorice, însă îşi vor achita cheltuielile curente. Până acum, datornicii erau scutiţi de orice. Tocmai de aceea, multe firme foloseau cu rea-credinţă insolvenţa, fugind de achitarea datoriilor. „Trei ani ţineam în blocaj o companie care nu-şi plătea nici energia, nici taxele, nici CAS, nici datoriile istorice. Era ceva de nesuportat pentru economie”, a mai spus Grapini, precizând că se aşteaptă ca numărul firmelor care pun lacăt pe uşă să scadă vertiginos. „În primul semestru din 2013, s-au închis 97.000 de firme. Vor mai ieşi din joc şi în 2013, şi în 2014, pentru că sunt proceduri care au început deja. Dar ritmul trebuie să scadă, mai ales că nu vor mai exista insolvenţe trucate”, a precizat ministrul de resort.

FORFETARUL, PLĂTIT TRIMESTRIAL Cât despre impozitul forfetar, a doua mare noutate din 2014, Maria Grapini a spus că multe firme din alte segmente economice, precum cabinetele de stomatologie sau de avocatură, cer o asemenea taxă. „Nu este supraimpozitare. Cei care au forfetar nu vor mai plăti impozit de 16% pe profit sau de 3% pe cifra de afaceri. Vor rămâne cu câştiguri pe care să le reinvestească, vor lua dividende... Practic, forfetarul este mai mic decât impozitul de 16% pe profitul calculat şi declarat corect”, a spus Grapini. Ea a subliniat că noua taxă se va plăti trimestrial, deci în patru rate anuale uşor de suportat de toate firmele. Şi această măsură vizează fiscalizarea unei părţi extrem de „aproximative” din economie. „Situaţia statistică arăta îngrozitor. De la toate hotelurile şi pensiunile din ţară, statul a încasat doar 29 milioane lei în 2011, mai puţin decât de la service-urile auto, ceea ce este imposibil. La spălătorii auto, din circa 8.400 de unităţi la nivel naţional, 6.500 n-au plătit deloc, iar 187 au achitat doar 100 lei pe an”, a conchis ministrul pentru IMM. Proiectul de lege privind impozitul forfetar (care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014) a fost aprobat miercuri de Guvern şi a ajuns ieri în Parlament.

Diferenţe între forfetarul lui Grapini şi cel al lui Boc

Noul impozit forfetar, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2014, va fi achitat doar de anumite firme. Este vorba despre cele din HoReCa şi despre cele care se ocupă de întreţinerea şi reparaţia autovehiculelor. Comparativ, impozitul minim introdus de guvernul Boc în 2010 viza toate firmele, fără niciun fel de diferenţiere sectorială. Ba mai mult, grila de impozitare era de-a dreptul absurdă. Astfel, mulţi contribuabili au fost nevoiţi să achite o taxă dublă, doar pentru că cifra de afaceri depăşea cu un leu primul prag de 52.000 lei (în care se încadrau microîntreprinderile). Astfel, în loc de 2.200 lei, povara fiscală pentru unii manageri a sărit la 4.300 lei şi s-a dovedit a fi prea mult. Impozitul, cuplat cu criza financiară, a băgat în faliment peste 100.000 de IMM. Pentru noul forfetar, grila de calcul este complexă şi ia în calcul locaţia, mărimea şi vadul comercial al firmelor. În plus, caracterul sezonier al zonelor are un rol crucial în ecuaţie. Nu în ultimul rând, domeniile vizate sunt unele în care evaziunea fiscală este mult peste media naţională.