Gena care coordonează distrugerea tumorilor, denumită p53 sau ”gardianul genomului”, nu are doar funcţia de a anihila celulele care sînt pe punctul de a deveni canceroase, ci şi funcţia de a stopa transformarea celulelor adulte în celule suşă. Acest studiu, realizat de cinci echipe de cercetători şi publicat în ediţia electronică a revistei ştiinţifice britanice ”Nature”, a relevat faptul că, prin suprimarea genei p53, procesul de transformare a celulelor adulte în celule suşă înregistrează un randament mult mai mare.

Celulele suşă embrionare pot evolua în toate tipurile de celule umane (sangvine, nervoase, musculare) şi reprezintă o miză vitală pentru medicina reparatorie, care vizează, în viitor, refacerea inimii sau a altor organe cu ajutorul acestor celule. Folosirea celulelor suşă embrionare a stîrnit, însă, numeroase controverse de natură etică, întrucît prelevarea acestora implică distrugerea embrionilor. Graţie unor studii realizate în 2006 şi 2007 de cercetătorul japonez Shinya Yamanaka, considerat un adevărat pionier în domeniu, care a reuşit să reprogrameze diverse celule diferenţiate adulte, pentru a le face să redevină polivalente, celulele suşă pluripotente induse (iPS) sînt considerate, în prezent, o alternativă viabilă pentru celulele suşă embrionare. Pentru a forţa celulele adulte să redevină polivalente există mai multe tehnici, precum recurgerea la patru factori puternici de reprogramare, dintre care doi (Klf4 şi c-Myc) sînt cancerigeni. În ciuda beneficiilor oferite de aceşti agenţi oncogeni, puţine celule adulte se transformă în celule iPS care acţionează ca celulele embrionare. Aceşti agenţi cancerigeni activează gena antitumorală p53. Această genă, în funcţie de situaţie, poate să oprească diviziunea celulelor în perioada în care sînt remediate alteraţiile genetice sau chiar să oprească complet multiplicarea celulelor anormale şi să le ordone să se autodistrugă. Aproape toate celulele canceroase au pierdut această funcţie a genei p53, a precizat Geoffrey Wahl, de la Salk Institute din SUA. Împreună cu Juan Carlos Izpisua Belmonte, cercetătorul american a demonstrat că, prin dezactivarea genei p53, se obţine o reprogramare celulară de cel puţin 10 ori mai eficace şi fără a se recurge la stimulente oncogene. Celulele iPS obţinute astfel au condus la naşterea unor şoareci sănătoşi şi capabili de a se reproduce. Cercetătorul Shinya Yamanaka a obţinut, de asemenea, celule pluripotente, fără a recurge la gena p53 şi fără vreunul dintre cei patru factori de reprogramare.

Gena p53 este un apărător al stabilităţii cromozomului, iar manipularea ei în scopuri terapeutice trebuie să fie realizată cu multă precauţie, consideră Konrad Hochedlinger, de la Universitatea din Boston, coordonatorul uneia dintre echipele de cercetători.