Un comandant britanic a anunţat, ieri, că forţa aeriană a liderului libian nu mai există ca forţă de luptă. Greg Bagwell a spus că ”aliaţii exercită o presiune continuă asupra forţelor libiene. Păzim oamenii nevinovaţi din Libia şi ne asigurăm că sunt protejaţi în faţa atacurilor”. Forţele internaţionale au lansat noi raiduri aeriene lângă oraşul libian Misrata. Forţele lui Gaddafi iniţial s-au retras dar localnicii din Misrata spun că lunetiştii continuă să vizeze civilii, de pe acoperişuri. Forţele lui Gaddafi au reluat şi atacurile asupra oraşului de graniţă Zintan. Luptele continuă, în timp ce liderii occidentali dezbat cine conduce intervenţia, SUA dorind să predea comanda NATO. Avioanele coaliţiei internaţionale au efectuat în total 336 de zboruri operative şi 108 atacuri aeriene de la începutul ofensivei, sâmbătă. Cu 55 de zboruri realizate de sâmbătă până luni şi alte şapte marţi, Franţa a efectuat 18% din totalul zborurilor operative.

Consiliul naţional al rebelilor din Libia a numit, ieri, un premier interimar, care va alege miniştri. Mahmoud Jabril, ales premier interimar, este un reformist implicat la un moment dat într-un proiect pentru stabilirea unui stat democratic în Libia. El este şeful unui comitet de criză care se ocupă de chestiunile militare şi de politică externă.

Sprijin internaţional. Turcia a pus un submarin şi cinci vase la dispoziţia NATO, pentru impunerea embargo-ului vizând Libia. Anterior, Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, şi-a exprimat susţinerea pentru operaţiunile umanitare din Libia, dar a spus că ”Turcia nu va îndrepta niciodată armele împotriva poporului libian. Astfel de operaţiuni nu au adus beneficii în trecut. Au dus la pierderea de vieţi omeneşti şi s-au transformat în ocupaţie”. NATO a decis, marţi, lansarea unei misiuni navale în Mediterana, pentru implementarea embargo-ului ONU impus livrării de armament pentru Libia.

Ministrul bulgar al Apărării, Aniu Angelov, a ordonat pregătirea fregatei Drazki pentru operaţiunea navală NATO. Bulgaria a spus clar că nu are capacităţile militare necesare pentru a participa la operaţiunea Odyssey Dawn, dar a precizat că poate trimite o fregată. Marina militară pregăteşte fregata, dar nu este sigur că ea va participa, totul depinzând de planurile NATO. Bulgaria încă nu şi-a oferit oficial participarea, pentru că Sofia nu a luat încă decizia politică. Bulgaria este dispusă să trimită şi două echipe medicale. Premierul britanic, David Cameron, a anunţat ieri că Iordania şi Kuwaitul vor avea o contribuţie logistică la eforturile internaţionale din Libia. Olanda va trimite avioane de luptă F-16, un vas de deminare şi un avion de realimentare pentru a ajuta operaţiunea militară din Libia. Operaţiunea Olandei va dura trei luni şi va costa 20 de milioane de euro. Vor fi implicate şase avioane F-16 şi 200 de militari. Vasul de deminare HNLMS Haarlem se află deja în Mediterana, pentru un exerciţiu NATO.

Germania a suspendat participarea navelor militare la operaţiunile NATO din Marea Mediterană, evitând astfel să se alăture aplicării embargo-ului impus Libiei. Germania s-a abţinut de la votul pentru rezoluţia ONU care a deschis calea operaţiunilor împotriva regimului Gaddafi.

Kremlinul menţine relaţiile diplomatice cu Gaddafi. Kremlinul va menţine relaţiile diplomatice cu Muammar Gaddafi, dar nu îi condamnă pe cei care luptă împotriva acestuia, a declarat un consilier prezidenţial. El a adăugat însă că ”situaţia din Libia este rezultatul acţiunilor inacceptabile ale lui Gaddafi; de aceea, poziţia morală a celor ce luptă împotriva lui este clară şi nu poate fi condamnată”. Rusia, care iniţial s-a opus acţiunii militare împotriva forţelor lui Gaddafi, a fost unul din statele care s-au abţinut în votul de la ONU. Ambasadorul Rusiei în Libia, Vladimir Ceamov, a fost demis prin decret prezidenţial, după ce, într-o telegramă adresată preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, l-ar fi numit pe acesta ”trădător”, scrie presa rusă. Conform versiunii oficiale, ”Ceamov reprezenta distorsionat interesele Rusiei în conflictul libian”. Diplomatul rus dezminte informaţiile că ar fi trimis o scrisoare de protest autorităţilor ruse, în urma situaţiei din Libia.

Gaddafi, susţinut pe Facebook. Aproape 40.000 de persoane şi-au exprimat sprijinul pentru liderul libian, pe reţeaua Facebook, în Serbia şi Muntenegru, două ţări care îşi amintesc de cele 11 săptămâni de bombardamente NATO din 1999. În primăvara lui 1999, NATO a bombardat timp de 78 de zile Iugoslavia, formată la vremea respectivă din Serbia şi Muntenegru, pentru a-l constrânge pe preşedintele iugoslav, Slobodan Miloşevici, să retragă din Kosovo armata şi poliţia, care luptau acolo împotriva Armatei pentru Eliberarea Kosovo (UCK), gherila separatistă albaneză. Apropiaţi ai colonelului Gaddafi au luat contact cu lumea întreagă, pentru a găsi o portiţă de ieşire din conflict, a afirmat secretarul american de Stat, Hillary Clinton. ”Am înţeles că apropiaţi ai lui Gaddafi contactează persoanele pe care le cunosc în lumea întreagă, Africa, Orientul Mijlociu, Europa, America de Nord şi alte zone, întrebând «Ce să facem? Cum să ieşim din toate astea?»”, a declarat Clinton.

• Francezii apreciază acţiunea lui Sarkozy în Libia • Preşedintele francez, chiar dacă se află la cele mai scăzute cote de popularitate, poate conta acum pe susţinerea a 66% din concetăţenii săi în privinţa acţiunii din Libia. La 3 şi 4 martie, raportul de forţe era exact invers: numai 36% din francezi doreau o intervenţie în Libia, pe atunci în stadiul de ipoteză, iar 63% se declarau împotrivă. Declanşarea efectivă a operaţiunilor a înlăturat serios aceste rezerve. Şi clasa politică aplaudă intervenţia din Libia, cu excepţia extremei drepte şi comuniştilor. Pariul lui Sarkozy este totuşi riscant. El a decis să renunţe la principiul neamestecului în treburile interne ale ţărilor arabe, pe care îl teoretiza în ianuarie, în speranţa că opoziţia libiană va reuşi, cu ajutor occidental, să-l înlăture de la putere pe Gaddafi. Există însă şi riscuri, liderul libian să se menţină la putere, în ciuda acţiunii coaliţiei; disensiunile dintre aliaţi să continue; situaţia să ducă la o partiţie a Libiei; populaţia civilă să fie bombardată din greşeală, ţările arabe să-şi schimbe poziţia; Franţa să fie vizată de atacuri teroriste, ca represalii. Dacă Sarkozy va reuşi să evite aceste inconveniente, şi-ar putea reface credibilitatea pe plan intern. Dacă eşuează însă, alegătorii îi vor cere socoteală în 2012.