Fosilele unui iepure uriaş, care nu putea să sară, nu avea duşmani naturali şi care a trăit în urmă cu circa trei milioane de ani, au fost descoperite recent pe insula spaniolă Minorca. Această specie nouă, care a primit denumirea de Nuralagus rex, cântărea circa 12 kilograme, fiind de şase ori mai greu faţă de majoritatea iepurilor de câmp din zilele noastre. Această specie de iepure nu putea sări, din cauza faptului că renumita coloană vertebrală foarte lungă şi arcuită tipică pentru iepurii din zilele noastre, era pe atunci scurtă şi neflexibilă. În opinia cercetătorilor spanioli, exemplarele din specia Nuralagus rex îşi petreceau cea mai mare parte a zilei săpând liniştiţi după hrană, compusă în principal din rădăcini şi tuberculi. Strămoşii lui Nuralagus rex au sosit pe insula Minorca în timpul crizei mesiniene, în urmă cu 5,3 milioane de ani. Pe parcursul acestei perioade geologice, Marea Mediterană a secat iar Insulele Baleare au fost astfel legate de suprafaţa continentală înconjurătoare din Europa şi Africa. În acest fel, strămoşii lui Nuralagus rex au ajuns în Minorca. În timp, acest iepure a crescut atât de mult încât a ajuns să cântărească de zece ori mai mult faţă de ”verişorul” lui de pe continent, o specie dispărută în prezent.

Insula Minorca era populată în acea perioadă şi de alte vieţuitoare, precum lilieci, hârciogi uriaşi şi broaşte ţestoase uriaşe. Neavând nevoie de apărare, acest iepure uriaş şi-a pierdut acuitatea vizuală şi auditivă. Globul său ocular s-a redus de-a lungul timpului, acelaşi fenomen petrecându-se şi cu urechile. Cercetătorii spanioli din cadrul Institutului de Paleontologie din Catalunia consideră că această specie de iepure a ajuns la acele dimensiuni gigantice din cauza efectului insular, un fenomen care le permite animalelor de talie mică să crească în dimensiuni, în lipsa prădătorilor naturali.