În 2003, Cristine Spătaru era considerată marea speranţă a atletismului românesc după ce cucerea două titluri supreme, la triplusalt şi săritura în lungime, la Campionatele Mondiale rezervate junioarelor II, întrecere desfăşurată la Sherbrooke (Canada). Visul sportivei constănţene în vîrstă de doar 16 ani pe atunci era să ajungă într-o bună zi la Jocurile Olimpice şi să urmeze exemplul Gabrielei Szabo, care reuşea să aducă României două medalii la o singură ediţie a Jocurilor (în 2000, la Sydney, aur la 5.000 m şi bronz la 1.500 m). O accidentare i-a năruit însă speranţele, iar reprofilarea la 400 m garduri nu a făcut-o să uite de groapa de nisip. Lipsa rezultatelor au determinat-o, în 2007, să ia decizia de a părăsi pentru totdeauna atletismul şi să se îndrepte către un sport aproape necunoscut în ţara noastră: bobul! Timp de doi ani a concurat pentru Bulgaria, alături de Maria Spirescu, şi ea fostă atletă, alături de care a reuşit să se impună la Cupa Europei în 2007, să obţină o medalie de argint în 2008 şi o clasare pe poziţia a 15-a la Campionatul Mondial. „S-a aflat însă că Maria a fost prinsă dopată, iar atunci România juca cu Bulgaria în preliminariile Campionatului European de fotbal. Presa de acolo a făcut asocierea între ea şi Adrian Mutu. Sponsorii nu au mai venit alături de noi, iar lucrurile nu au mai funcţionat pentru mult timp”, povesteşte Cristine Spătaru, aflată într-o scurtă vacanţă la Constanţa. După despărţirea de Maria Spirescu, fosta atletă a hotărît să se stabilească în Germania, iar după cîteva probe a reuşit să fie acceptată în echipajul Sandrei Kiriasis, multiplă campioană mondială în proba de dublu la bob şi campioana olimpică în proba de dublu din 2006, la Torino. „Nemţii sînt cei mai buni în acest sport. Domină de ani buni Campionatele Mondiale şi Jocurile Olimpice. Înainte să mă prezint la ei la club m-am antrenat foarte bine şi am scos cei mai buni timpi dintre celelalte fete care s-au prezentat acolo. Acum sînt prima frînoare a Sandrei şi voi concura cu ea la Jocurile Olimpice din 2010, unde este calificată”, a spus Cristine. Aşadar, la şapte ani de la prima mare reuşită din cariera de atletă, Cristine Spătaru se va reîntoarce în Canada, unde îşi poate îndeplini şi visul de a obţine o medalie olimpică, Jocurile Olimpice de iarnă din 2010 fiind programate la Vancouver.

Atletismul rămîne prima dragoste

Cu toate acestea, atletismul ocupă un loc special în inima sportivei, care urmăreşte parcursul fostelor colege antrenate de Lenuţa Dragomir şi se bucură pentru fiecare reuşită a lor. „Am atletismul în sînge şi mereu mă uit la cei care se antrenează în Germania pe stadion. Mai fac şi eu din cînd în cînd sărituri. Îmi pare rău că m-am lăsat de atletism, dar asta a fost să fie. Mă bucur însă că am reuşit să trec la bob, pentru că în atletism nu mai puteam să fiu ce am fost”, a spus Cristine, care s-a arătat încîntată de reuşita Cristinei Bujin de la Campionatul European de tineret: „Mă bucur mult pentru medalia de argint a Cristinei Bujin. A fost o fată care a promis încă de mică, iar acum confirmă. Sînt la curent mereu cu ce fac fetele şi mă bucur pentru rezultatele lor”.