UN ALTFEL DE LOBBY Mircea Diaconu este unul dintre actorii de seamă ai României care au intrat în politică. S-a înscris în PNL, dar a ales să-şi dea demisia când partidul l-a trădat şi nu l-a mai susţinut atunci când a vrut să acceadă la un post în Parlamentul European. După demisie, văzând că Diaconu se bucură de susţinerea românilor, liberalul-şef, Crin Antonescu, s-a scuzat lamentabil şi i-a transmis că îl aşteaptă oricând în PNL. În ton cu “ajutorul” şi “solidaritatea” liberalilor, deputatul Ludovic Orban spune că românii nu ar trebui să voteze cu Mircea Diaconu la alegerile europarlamentare, în condiţiile în care acestuia i se va admite candidatura. Deputatul liberal a afirmat că PNL a respectat hotărârea magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), care au decis că „Mircea Diaconu nu are dreptul legal de a ocupa timp de trei ani o funcţie publică“. El şi-a argumentat opinia susţinând că orice cetăţean ar trebui să respecte hotărârile judecătoreşti, cu atât mai mult cele date de ÎCCJ. „Un al doilea motiv este că oricine votează cu Diaconu, dacă i se admite candidatura, votează degeaba, îşi pierde votul. Şi în cazul în care Diaconu întruneşte numărul de voturi pentru a obţine un mandat, nu i se va valida mandatul. Oricine votează cu Mircea Diaconu îşi risipeşte votul“, a spus Orban.

CINE BATE OBRAZUL CUI? Lui Orban i-a ţinut, ieri, isonul şi liberalul-şef, Crin Antonescu. El a declarat că Diaconu ”nu procedează corect” şi că ”ar fi putut înţelege situaţia PNL”, explicând că o acceptare a candidaturii acestuia ar fi presupus riscul de a transforma o parte a campaniei într-un atac vehement pe tema respectării statului de drept. Antonescu a afirmat că PNL l-a susţinut pe Diaconu pentru a ocupa funcţii importante, dar şi „în momentele grele”. Culmea este că liberalul-şef este singurul din toată România care a observat această aşa-zisă susţinere.

În esenţă, problema este dacă, în virtutea verdictului de incompatibilitate pronunţat de ÎCCJ, Diaconu este împiedicat să ocupe doar aceeaşi demnitate publică în care a fost constatată starea de incompatibilitate, adică aceea de parlamentar, sau orice demnitate publică. Textul legii este oarecum ambiguu. Probabil că pe această ambiguitate mizează Mircea Diaconu şi avocatul său. În România, în general, legile stârnesc astfel de ambiguităţi, poate pentru că se fac neprofesionist sau tocmai pentru ca, la un moment dat, cineva să aibă o portiţă de scăpare.