Mário Alberto Nobre Lopes Soares s-a născut la 7 decembrie 1924, la Lisabona. A fost licențiat în Filosofie al Facultății de Litere din cadrul Universității din Lisabona (1951) și în Drept, al Facultății de Drept din cadrul aceleiași Universități (1957), cu specializare în studii juridice la Facultatea de Drept de la Sorbona, Paris, notează site-ul Fundației Mario Soares, http://www.fmsoares.pt/ și site-ul oficial al organizației Crucea Verde Internațională, http://www.gcint.org/.

Încă din timpul studenției, s-a remarcat ca activist împotriva dictaturii Salazar, iar în anul 1957, a început să practice avocatura, apărând disidenții politici. În 1964, a contribuit la fondarea unei societăți clandestine, numită Acțiunea Socialistă Portugheză (ASP), care, în 1973, a devenit Partidul Socialist Portughez (PS). A fost Secretar General al Partidului, din 1973, conducându-l până în 1986. Până la căderea dictaturii, în 1974, a fost închis de 12 ori, deportat la Săo Tomé (1968) și exilat la Paris (1970-1974).

A revenit în Portugalia în 1974, ocupând funcția de ministru de Externe în noul Guvern format, dar care era controlat militar, poziție din care a supravegheat negocierile pentru eliberarea coloniilor portugheze. În 1976, Mario Soares a devenit primul premier ales constituțional de după revoluția din 1974, ocupând această funcție în perioadele 1976-1978 și 1983-1985. Din această poziție, a supravegheat procesul de aderare a Portugaliei la Uniunea Europeană. În 1986, a devenit primul președinte civil de după 1926, fiind reales în 1991 și încheindu-și mandatul în 1996.