Recentele arestări din lumea fotbalului românesc, indiferent dacă fac parte din justiţia televizată sau sînt pe bune, au scos la iveală o asemănare izbitoare. Lumea fotbalistică autohtonă are chipul arenei politice, iar la mijloc sînt tot banii. Adică putregaiul balcanic s-a întins peste tot…

Cînd văd pe micul ecran aceleaşi mutre, de aproape 20 de ani, îmi vine să mă iau cu mîinile de cap! Mitică Dragomir vorbeşte ca un fost miliţian sau ca un secretar de partid de la Scorniceşti, de pe vremuri, iar Mircea Sandu pare specializat într-o echilibristică retorică abilă, care îl scoate întotdeauna nevinovat ori lipsit de răspundere. Dar aceste două tipologii se regăsesc şi pe scena politică, pentru că în pielea lor pot intra foarte multe personaje cu aceeaşi vechime, iar corupţia din fotbal este doar o translaţie a corupţiei economice şi politice. Ce deosebiri găsiţi între, să zicem, Puiu Popoviciu şi Cornel Penescu, finanţatorul lui FC Argeş? Aproape nici una, cu excepţia limbajului civilizat pe care îl are omul de afaceri din Bucureşti, spre deosebire de grosolăniile sau vulgarităţile pe care le-am auzit în gura proprietarului lanţului de magazine „Pic”… Sau ce asemănări există între Cornel Penescu şi Gigi Becali, în afară de faptul că au acelaşi model de limuzină?! Toate asemănările posibile, începînd de la incultură, prost gust sau bani, şi sfîrşind cu lipsa de caracter.

Dar, dacă tot l-am pomenit în treacăt pe „războinicul luminii”, trebuie să vă mărturisesc că Becali mi se pare din ce în ce mai jalnic. Se asemuie cu Hristos, ceea ce, în principiu, este o blasfemie, dar face şi teatru, atît în faţa judecătorilor, cît şi în faţa camerelor de luat vederi. Aşa cum a făcut harcea-parcea clubul Steaua, la fel şi-a bătut joc şi de PNG, candidînd acum la europarlamentare pe lista PRM. Mai poate cineva să îl ia în serios pe acest individ?

Însă mă întorc la comparaţia dintre fotbal şi politică, avînd miza comună banii. Cîţi miniştri nu s-au dezvinovăţit de răspunderea ministerială, de-a lungul anilor, aşa cum o face preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, acum… Cîţi politicieni nu îşi rotesc ochii încruntaţi, precum Mitică Dragomir, sau se bat cu pumnul în piept, cum o făcea Becali cîndva, dacă mai ţineţi minte? Totuşi, dincolo de aceste întrebări retorice, mai există o asemănare halucinantă între fotbal şi politică, în România zilelor noastre. Dovada că mulţi arbitri acceptă mita şi viciază rezultatele unor meciuri te revoltă, pe tine, ca suporter. De ce să mai urmăreşti partidele echipei preferate cu sufletul la gură, cînd jocurile, uneori, se fac în altă parte? La fel este şi la alegeri! Îţi faci iluzii, îţi pui speranţe, dar nu ai habar ce legături se fac şi se desfac peste capul tău…

În „Românica” noastră, cum îi place lui Cristian Tudor Popescu să spună, nu numai banii şi-au pierdut mirosul, ci şi fotbalul sau politica. Adică am ajuns o apă şi-un pămînt… Să ne fie de bine!