Pentru că este weekend, mă gîndisem la un subiect mai destins… Da de unde! Tema editorialului de faţă a devenit din ce în ce mai încruntată, cel puţin în ultima săptămînă, de cînd a început campionatul naţional.

Uneori, cînd stau şi privesc ştirile sportive, mă crucesc de cîte ori aud ce sume se învîrt în fotbalul românesc, darmite în cel internaţional. Curg zecile de milioane de euro cum îmi zornăie mie zecile de bani mărunţi, în buzunar. Nu-i vorbă, unele informaţii se contrazic, oferind sume diferite de transfer sau preţuri de limuzine şi case, ceea ce mă amuză, dar asta este o chestiune strict gazetărească, fără legătură directă cu mafia din fotbalul românesc! Dacă te gîndeşti că un fotbalist precum Cristi Chivu îşi cumpără un apartament (nu o vilă…) cu o sumă de bani neclară, ce variază, de la un post de televiziune, la altul, între un milion şi două milioane şi jumătate de euro, iar Ioan Becali îi oferă lui Mircea Sandu 400.000 de euro doar pentru a nu mai candida la funcţia de preşedinte al FRF, îţi poţi face o vagă idee despre sumele fabuloase care circulă subteran. Nu degeaba s-a autosesizat DNA-ul încă de anul trecut, fiindcă evaziunea fiscală din această zonă este de-a dreptul uriaşă!

Cu cît miza bănească este mai mare, cu atît se înmulţesc scandalurile şi apar rivalităţile sau ies la iveală compromisurile de tip mafiot. De pildă, despre „cazul valiza” eu nu mai înţeleg aproape nimic. A fost iertat Gigi Becali? Dacă da, atunci de ce a mai pus tunurile pe preşedintele federaţiei, încercînd să-l schimbe acum? Şi de cînd dictează regulile jocului un patron semianalfabet ca acest machedon? De altfel, că tot a venit vorba, cei doi fraţi Becali, pe care i-aş numi „impresarii-bişniţari”, împreună cu vărul lor, politicianul guraliv şi demagog, au alcătuit deja un grup de presiune care, în mod evident, încearcă să controleze fotbalul românesc. Aşa se împuşcă mai mulţi iepuri dintr-o dată… Cîştigi bani, îi transformi pe suporterii huligani într-o maşinărie de vot pe care o manipulezi, ai vizibilitate şi îţi faci campanie electorală camuflată, cîştigi locuri în parlament şi în administraţiile locale, capeţi putere şi influenţă politică, pe care le scoţi la tranzacţie în jocurile de culise, în final ajungînd de unde ai plecat, adică tot la banii din economia subterană. Mai vreţi să continui lista? Iată de ce fotbalul românesc de azi a ajuns o mare afacere, în care mişună tot felul de indivizi dubioşi, cu trecut îndoielnic, inculţi şi mitocani, chiar dacă au vile şi maşini de lux. Pînă la urmă, totul e o cloacă jalnică.

Nu degeaba l-a luat gura pe dinainte pe Mitică Dragomir, acum cîteva zile, cînd a declarat că nici măcar în anii 70, pe vremea comunismului, nu exista un asemenea trafic de influenţă în fotbal, aşa cum e azi! Şi asta, după ce spusese că în ediţia trecută de campionat nu au existat blaturi… Cînd a grăit adevărul gura fostului miliţian trecut şi pe la puşcărie după Revoluţie?