Fragmentul de craniu conservat la Moscova, despre care specialiştii susţin că a fost al lui Adolf Hitler, este autentic, au declarat, luni, reprezentanţii serviciilor speciale ruseşti (FSB, fost KGB), contrazicând un studiu american care afirmă că fragmentul osos a aparţinut unei femei. În septembrie, mai mulţi profesori de la Universitatea Connecticut din SUA au declarat că analizele ADN pe care le-au efectuat au demonstrat că bucata de craniu păstrată la Moscova a aparţinut unei femei în vârstă de cel mult 40 de ani. Cercetătorii americani nu au analizat şi bucata de maxilar. „Cercetătorii nu s-au adresat Arhivelor FSB(pentru a efectua un test ADN. Şi chiar dacă ar fi obţinut ADN din fragmentele noastre, cu ce ar fi putut să îl compare apoi?”, a insistat Vasili Hristoforov. „Aceste rămăşiţe sunt unice, nu există nimic comparabil. Este vorba de singurele probe de acest tip care dovedesc moartea lui Hitler şi acesta este motivul pentru care FSB le păstrează în arhivele sale”, a adăugat purtătorul de cuvânt al FSB.

Aceste declaraţii par să fie în contradicţie cu cele făcute în luna septembrie de directorul adjunct al Arhivelor Statului din Rusia, Vladimir Kozlov, care a declarat că bucăţile de craniu, găurit de un glonţ, au fost întotdeauna prezentate ca „aparţinând, probabil, lui Hitler”. Aceste fragmente osoase au fost descoperite pe 5 mai 1945, la cinci zile după sinuciderea dictatorului nazist.

Polemica nu face decât să întărească şi mai mult dubiile care există în legătură cu succesiunea evenimentelor, şi chiar speculaţiile despre o posibilă evadare a Führer-ului, care persistă de mai multe decenii. Autorii a numeroase biografii ale lui Adolf Hitler indică faptul că liderul nazist s-ar fi sinucis împreună cu Eva Braun, luând o pilulă cu cianură şi apoi împuşcându-se, pe 30 aprilie 1945, în timp ce armata rusă bombarda Berlinul. Unii istorici şi-au exprimat, însă, dubiile în ceea ce priveşte faptul că Hitler s-ar fi sinucis prin împuşcare, fiind de părere că informaţiile despre moartea liderului nazist au fost relatate în aşa fel încât să prezinte o moarte eroică. Cu toate acestea, un fragment de craniu găurit de un glonţ, care a fost luat din buncăr de ruşi şi expus la Moscova în 2000, a părut să pună capăt disputelor. Potrivit martorilor, trupurile neînsufleţite ale lui Hitler şi Braun au fost învelite în pături şi cărate în grădina din afara buncărului din Berlin, puse într-o groapă făcută de o bombă, acoperite cu benzină şi arse. Fragmentul osos descoperit de ruşi în afara buncărului, în 1946, nu i-a aparţinut lui Hitler, ADN-ul său indicând că aparţine unei persoane de sex feminin. Singura dovadă fizică a faptului că Hitler s-ar fi împuşcat a devenit astfel fără valoare, misterul reapărând, la fel ca şi speculaţiile potrivit cărora este posibil ca liderul nazist să nu fi murit în buncăr.

La zeci de ani după război, soarta cadavrului lui Hitler este învăluită de secret, nefiind făcute publice fotografii sau filme. Potrivit unor alte teorii, după ce armata sovietică a preluat controlul asupra Berlinului, în mai 1945, specialiştii legişti ruşi, la ordinul unei divizii speciale de contraspionaj, au dezgropat presupusul corp al liderului nazist şi au efectuat o autopsie cu uşile închise. O parte a craniului lipsea, probabil ca urmare a împuşcăturii, însă maxilarele erau intacte, având caracteristicile din fişele dentare ale lui Hitler. În plus, autopsia a constatat şi faptul că, aşa cum se zvonea, Hitler avea un singur testicul. În pofida rezultatelor autopsiei, liderul sovietic Iosif Stalin a continuat să fie suspicios şi, în 1946, o a doua misiune secretă a fost trimisă la Berlin. În aceeaşi groapă de unde a fost recuperat presupusul cadavru al lui Hitler, echipa a descoperit fragmentul osos care se presupunea că lipsea din craniu, dar nici acest lucru nu l-a satisfăcut pe liderul rus. În consecinţă, Stalin a ordonat să se păstreze secretul asupra tuturor chestiunilor referitoare la moartea lui Hitler. În plus, cadavrul acestuia a fost îngropat la un centru de spionaj din Magdeburg, în Germania de Est, unde a rămas mult timp după moartea lui Stalin, în 1953. În 1970, KGB-ul a dezgropat corpul, l-a ars şi a răspândit cenuşa în râu. Numai un os al maxilarului, un fragment de os cranian şi segmentele de canapea pătate de sânge au fost păstrate în arhivele serviciilor de spionaj sovietice. Buncărul a fost distrus în 1947, deasupra fiind ridicate ulterior alte construcţii. În 2000, Arhivele de Stat din Rusia au organizat expoziţia „Agonia celui de-al Treilea Reich”, cu această ocazie fiind expus fragmentul de os cranian, alături de fotografii ale osului din maxilar.