În cazul în care dispuneţi de cîteva mii de euro, doriţi să intraţi într-o afacere, dar vă este frică de un eventual eşec şi, în plus, staţi cam prost şi cu inspiraţia, nu vă mai rămîne decît un singur lucru de făcut: achiziţionarea unei francize care are o mulţime de avantaje care decurg, în special, din renumele de care se bucură brandul intrat în posesia unei firme nou înfiinţate. Aceasta din urmă nu mai trebuie să epuizeze resurse financiare pentru o promovare agresivă şi costisitoare. În plus, firma nou-înfiinţată se va bucura de încrederea consumatorilor din prima zi în care a intrat pe piaţă. Dat fiind faptul că oamenii sînt familiarizaţi cu produsul respectiv, cumpărătorul brandului nu trebuie să mai consume resurse pentru a-i găsi o imagine şi un nume, acesta îndreptîndu-şi toată atenţia spre a "culege" ce au semănat alţii. Avantajele nu se opresc însă aici, prin deschiderea unei astfel de afaceri se asigură exclusivitate la furnizarea unor produse şi servicii căutate, la care se poate accede numai prin contractul direct cu francizorul, iar noilor veniţi li se asigură atît instruire cît şi asistenţă.

În ceea ce priveşte promovarea, aceasta este asigurată la nivel naţional, iar în cazul în care consideraţi că nu este suficientă, vă puteţi uni forţele cu mai mulţi francizaţi pentru demararea unei campanii publicitare regionale. În aceste condiţii se poate spune că aţi intrat într-un segment care se încurajează singur să se dezvolte. Succesul într-o astfel de afacere se bazează pe experienţa celor care au testat anterior piaţa, greşelile predecesorilor fiind cele care au perfecţionat strategia şi au făcut afacerea mai performantă. În condiţiile în care o astfel de afacere aduce o mulţime de beneficii este normal să genereze şi costuri. Investiţia în sine se referă la amenajarea spaţiului corespunzător cerinţele francizorului, la care se adaugă cheltuielile necesare pentru realizarea stocului iniţial, şi, în cazul francizelor retail, cumpărarea echipamentelor. Acest ultima aspect nu dă foarte mari de bătăi de cap celui care a achiziţionat franciza întrucît francizorul este familiarizat cu toate detaliile tehnice şi, de obicei, tot el le pune la dispoziţie. Şirul cheltuielilor este continuat de achitarea taxei de intrare în franciză, între 4 şi 8% din cifra de afaceri, şi taxei de publicitate, de 2-5% din cifra de afaceri.

Nişa pe care au pătruns şi pe care s-au dezvoltat cele mai multe francize este, indiscutabil, cea a alimentaţiei publice. Oricît de mic ar fi bugetul românilor, aceştia nu vor da niciodată înapoi atunci cînd vine vorba de o masă bogată, fapt pentru care jumătate din veniturile lor sînt... “mîncate“. Chiar dacă această piaţă pare saturată întrucît vedem la tot pasul: Fornetti, McDonald's, Gogoaşa Înfuriată, Pizza Hut, Angst sau Gregory's, viitori investitori nu au de ce să îşi facă probleme deoarece este loc pentru toţi, piaţa fiind axată pe resurse inepuizabile.

Din dorinţa unei extinderi cît mai rapide a reţelelor de retail, băncile apelează şi ele la această soluţie, fapt pentru care există deja români care manageriază propria bancă. Profitul celui care alege să-şi deschidă un punct de lucru sub sigla unei instituţii bancare de prestigiu vine din comisioanele încasate, în fapt, el avînd propria afacere, realizată în urma încheierii unui contract de prestări servicii cu banca. Suma minimă pe care trebuie să o aibă cineva care vrea să-şi deschidă o bancă în franciză este 6.000 de euro, banca-mamă oferind, în afara numelui, toată aparatura şi uneori chiar şi spaţiul pentru noul punct de lucru. Proprietarul noii afaceri are de plătit personalul băncii şi trebuie să se ocupe de amenajarea şi întreţinerea băncii. În plus, pentru ca să fii acceptat ca francizor trebuie să ai simţul afacerilor.