EFECTE DIVERSE ȘI ADVERSE În plină criză a francului elvețian, cu proteste, atacuri spre și dinspre bănci și mesaje de bine, de rău și de mai rău via Banca Centrală Europeană (BCE), parlamentarii au lipsit și ieri de la dezbaterile pe tema conversiei în lei a creditelor în franci. Comisia de Buget-Finanțe din Camera Deputaților și-a amânat ședința la care urmau să participe ministrul Finanțelor și reprezentanții BNR și ai băncilor comerciale, pentru a doua oară consecutiv, din lipsă de cvorum. „Constat că lucrurile merg dinspre bine înspre foarte bine. Aș ruga ca unul dintre secretari să stabilească cvorumul“, a spus ironic președintele Comisiei, Viorel Ștefan. Dar, ce să vezi, nu era prezent niciun secretar, după cum a remarcat imediat vicepreședintele Comisiei, Eugen Nicolăescu. În total, au fost prezenți 13 deputați, din 18 necesari; rămâne pe săptămâna viitoare, spre bucuria bancherilor. Ce-i de făcut? Nimic. Putem doar aștepta să vedem ce efecte va avea decizia BCE de a pompa în piață circa 1.100 miliarde euro. E lesne de înțeles că euro se va deprecia și că leul va crește (deși nu foarte mult), însă asta nu înseamnă că francul elvețian și dolarul nu vor continua să calce în picioare mica noastră monedă. Important de reținut este că BNR nu ține ca leul să se aprecieze, întrucât inflația prea scăzută nu-i bună (tocmai din cauza scăderii prețurilor a luat BCE decizia de a arunca bani mai ceva ca interlopii la lăutari!). Asta-i, însă, teorie pură. În practică, lucrurile stau cu totul altfel, explică scepticul analist Florin Cîțu: „BCE a decis să cumpere obligațiuni emise de sectorul public și de cel privat. Astfel, economia privată vinde instrumente cu dobândă către BCE și cumpără bucăți de hârtie fără dobândă (adică bancnote - n.r.), expunându-se la riscul de inflație (creșterea prețurilor până la 2% este ținta BCE). Efectul în economie depinde de ce va face sectorul privat cu aceste bucăți de hârtie frumos colorate: consum, economisire, investiții, achiziții de multe obligațiuni guvernamentale? În fiecare caz, efectul este 100% diferit pentru economie“. Altfel spus, e imposibil de prevăzut ce se va întâmpla în piața valutară românească. V-am liniștit?

             DE CE OARE? Putem intui totuși că atât conversia creditelor, cât și legea falimentului personal nu vor vedea prea curând lumina zilei. Bancherii susținuți de FMI fac un lobby atât de puternic încât Comisia de Buget-Finanțe nu e în stare să aibă o amărâtă de ședință. Iar atacurile nu contenesc. Ieri a fost din nou rândul președintelui Asociației Române a Băncilor (ARB), Radu Ghețea, care a spus răspicat că o conversie a creditelor, indiferent de valută, reglementată printr-un act normativ ar crea un dezechilibru și ar putea fi neconstituțională. „Se dau exemple ale altor țări din UE, aflate în situații oarecum similare. Dar nu sunt similare! În Ungaria, spre exemplu, nu spune nimeni că cel mai afectat este sectorul IMM, nu cel al populației“, a declarat Ghețea. Spuneți ce vreți despre bancheri, dar au dreptate într-o privință - de ce se face mare caz acum doar pentru creditele în franci elvețieni? În 2006, cursul leu/euro era 3,9 unități, după care a scăzut la 3,2, iar acum a ajuns la 4,5. De ce n-auzim și „Je suis euro“, se întreabă Radu Ghețea. Pentru că oamenii cu rate în euro și-au luat apartamente, în vreme ce mulți dintre cei cu rate în franci și-au luat vile. D-aia.